Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

veselim într-însa". Iar Dumnezeului nostru slavă, putere, laudă si măretie în vecii vecilor.
Amin.
Cuvântul al optulea
Despre cum cel care se roagă tainic din adâncul sinelui său si se înfrânează de la
toate mâncărurile care aduc plăcere, când este postitor, gura lui se îndulceste uneori
de la rugăciune, ca si când ar avea în gură ceva de zahăr sau ca si când ar mânca
miere din cea mai dulce, după cum spune si profetul: "Ca dulceata sunt cuvintele
Tale gâtului meu, mai dulce decât mierea gurii mele".
Binecuvintează, părinte!
De trei lucruri să te îngrijesti, o, smeritule monah, pentru a le dobândi:post, înfrânare si
rugăciunea in imii dacă vrei să gusti vreodată această minunată dulceată, care îti va
îndulci în chip de negrăit vârful limbii. Dacă însă nu te nevoiesti cu toată dorinta si
stăruinta în post, înfrânare si rugăciunea inimii, niciodată să nu nădăjduiesti a simti
această minunată dulceată pe limba ta. Iar această minunată dulceată pe care o simte
limba ta, este o mare mângâiere a lui Dumnezeu pentru tine, pentru a te face mai fierbinte
si mai râvnitor în lucrarea ta duhovnicească.
Putini sunt cei care se bucură de această minunată si dumnezeiască dulceată a limbii. Mai
mult chiar, nici acestia nu o simt întotdeauna, ci numai uneori, când binevoieste Domnul
să-i mângâie cu ea. Când însă o simt cu adevărat cu limba lor, atunci cunosc ei însisi ce
bun lucru este să postească cineva mereu, să se înfrâneze totdeauna si să se roage
neîncetat lui Hristos din toată inima lui, pentru că fără acestea nu poate simti în gura lui
această dulceată.
Asadar, această dumnezeiască dulceată "este de negrăit, deoarece este duhovnicească,
pentru că orice lucru duhovnicesc este de negrăit si tainic. Dar pentru a întelege cât de
putin cineva cum lucrează aceasta asupra limbii, spunem cele de mai jos:
Această minunată si dumnezeiască dulceată de care se îndulceste în chip negrăit limba
seamănă la dulceată cu dulceata zahărului, dar este mult diferită de aceasta, deoarece ori
de câte ori iei în gura ta zahăr, gura ta se îndulceste pentru putin, pentru că după ce se
topeste zahărul si este înghitit, dulceata lui nu mai este simtită, în afară de cazul în care
din nou iei în gură alt zahăr. Cu zahărul acesta tainic si duhovnicesc pe care îl pune în
chip nevăzut Harul Domnului în gura ta si cu care atinge în chip minunat limba ta nu se
întâmplă astfel, deoarece nu mai este necesar ca tu, după ce se termină dulceata din gura
ta, să iei în gura altceva dulce pentru a-ti îndulci gura, pentru că dulceata lui Dumnezeu
este nesfârsită.
Este de ajuns numai să te învrednicesti de ea prin mijlocirea rugăciunii inimii si a