Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

si cuget treaz, si dacă te rogi în taină, fierbinte si cu smerenie către cel care trimite
cercetarea dumnezeiască, fără să-ti descopere si cine este, atund ti se descoperă si ti se
arată prin vreun semn vădit acela care te-a cercetat tainic.
Iar descoperirea dumnezeiestii si tainicei cercetări se întâmplă astfel: rugând tu pe
necunoscutul tău binefăcător, începi întâi de la Dumnezeu să-L rogi si să-I aduci slavă.
Când cercetarea este de la Dumnezeu însusi, numele Lui se înfătisează dulce cugetului
tău, ca un fagure de miere din care picură (tainic, se întelege) miere în inima ta cu aceeasi
dulceată. Iar inima picură în suflet lacrimi ceresti, lacrimi duhovnicesti, lacrimi dulci ca
mierea, lacrimi ca zahărul. La fel picură si ochii tăi pe fata ta lacrimi asemănătoare cu
cele dulci curgătoare din inimă si picurătoare în suflet si cu cele dulci picurătoare în
cuget. Atunci, în clipa aceea, fata ta iradiază raza tainică a bucu riei duhovnicesti. Inima
veselă luminează fata. De la aceste semne cunosti că cercetarea a fost de la Harul lui
Dumnezeu. Iar dacă nu se întâmplă nici unul din semnele acestea la numele lui
Dumnezeu, înseamnă că cercetarea a fost a vreunui alt sfânt.
Si iarăsi rogi tainic cu cugetul tău si fierbinte cu inima ta pe toti sfintii, începând cu
Maica Domnului si con tinuând cu toate cetele sfintilor. Rugându-te si cercetând cetele
sfintilor, când ajunge cugetul tău la ceata acelui sfânt, care te-a cercetat tainic,
numaidecât vine putină mângâiere duhovnicească si vreun semn vădit, prin care esti
înstiintat că acolo este aproape prietenul tău pe care îl cauti, care te-a cercetat.
Roagă-te fiecărui sfânt din ceata aceea, pe care îl cunosti din viata si din minunile lui, si
numai ce ajungi să spui numele sfântului care te-a cercetat, si se vădeste sfântul acela
printr-o miscare mai lămurită si prin semnele mai importante ale evlaviei bogate si
imediate si ale căldurii duhovnicesti. Deoarece în ziua aceea, de îndată ce auzi numele
sau minunile sfântului care te-a cercetat, sau numai ce îti trece prin minte pomenirea
acelui sfânt, esti pătruns de evlavie fie în inima ta, fie în ochii tăi, fie îti vine o râvnă
duhovnicească de a urma pe sfântul care te-a cercetat în faptele si în virtutile lui. După ce
trece însă ziua aceea, va pleca de la tine si lucrarea aceea a evlaviei imediate si căldurii
duhovnicesti. Aceasta se întâmplă în felul următor:
Dacă cineva are un prieten sincer, care îl cheamă să vină la el pentru a se bucura unul de
altul duhovniceste, pleacă spre el pentru a se bucura împreună. Plecând, trece prin piată,
unde este multă lume. Acolo vede si alti prieteni ai săi, pe care îi salută cu fata veselă si
se bucură de salutul si de îmbrătisarea lor, dar continuă drumul cu scopul de ajunge la
prietenul său care l-a chemat. Si când ajunge, aude glasul lui si se bucură de îndată inima
lui. Si când îl îmbrătisează se înmulteste atât de mult bucuria în inima lui, încât începe să
verse lacrimi văzând pe prietenul său cel iubit si bucurându-se de vorbirea cu el si de
împreuna petrecere. Iar când vine ora despărtirii, se întristează pentru despărtire, dar
gândul său îsi află odihna, deoarece s-au bucurat unul de celălalt. Apoi, iarăsi, după
trecerea unui timp sau chiar si mai repede, îl cheamă un alt prieten, la a cărui chemare
răspunde la fel.
La fel se întâmplă si în cele duhovnicesti. Când te cheamă vreun sfânt la bucuria lui
duhovnicească, în ziua aceea se întâmplă cercetarea si mângâierea duhovnicească a acelui