Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

de un aghiorit necunoscut Deznadajduit.
Pentru cei care au un simt duhovnicesc, acest calificativ arata sfintenia sufletului si nu are
nici o legatura cu simtamantul satanic al deznadejdii care il conduce in cele din urma pe
om la sinucidere. Starea Deznadajduitului este plina de dor dumnezeiesc, bucurie,
speranta si lacrimi de iubire si evlavie. Cartile liturgice ale Bisericii sunt pline de
asemenea experiente si exprimari. Ele amintesc, de asemenea, cuvantul lui Hristos catre
Sfantul Siluan: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui". Este aceeasi traire, cu o expresie
diferita, care ne aduce in minte cu vinte ale Sfantului Apostol Pavel si ale tuturor
sfintilor, din trairile lor comune.
Despre rugaciunea mintii si a inimii au scris multi Parintii filocalici intr-un limbaj
teologic, cu referiri la premisele hristologice si antropologice ale acesteia, cu analiza
naturii sufletului, a relatiei dintre minte si inima, descriind transmiterea lucrarilor Harului
in trupul ome nesc, vedeniile si vederile mintii, adunarea puterilor su fletului, refacerea
unitatii lucrarilor sufletesti si multe alte aspecte si probleme ale sufletului si ale vietii in
Duhul Sfant. Si toate acestea intr-un limbaj de o finete plastica extraordinara, cu cuvinte
expresive pentru adevarurile inalte la care avea acces mintea luminata de Harul lui
Dumnezeu si cu o intemeiere teologica si dogmarica. Acesti Sfinti Parinti au fost
invatatori plini de har, reusind sa asocieze calitatea extraordinara a puterilor naturale,
cultura teologica si cea neteologica si iluminarea bogata datorata energiilor necreate si sa
se adreseze Bisericii, inlauntrul careia exista totdeauna minti teoretice care, prin natura
lor, cauta analiza si argumentarea teologica.
Ieromonahul aghiorit "Deznadajduitul plin de nadejdi dumnezeiesti" care a scris aceasta
carte a fost un crestin de mijloc din punct de vedere al aptitudinilor naturale, cu o
educatie si pregatire teologica minimale, un monah preacuvios si apoi preot, aflat sub
indrumarea duhovnicului sau la fel de cuvios, cu stradaniile sale duhovnicesti in vederea
curatirii sufletului, cu asceza sa (post, priveghere, rugaciune) si cu rugaciunea neincetata
a mintii si a inimii.
Acesta a ajuns, prin lucrarea Duhului Sfant, un invatator practic. si, deoarece el insusi
cunostea din experienta si "fericita patimire" tainele Imparatiei lui Dumnezeu, lucrand
neincetat si cu multa silire rugaciunea inimii, din iubire pentru fratii sai a pus in scris ceea
ce a trait cu ajutorul Duhului Sfant.
Astfel trebuie sa vedem si sa primim cartea Deznadajduitului: o carte care raspandeste
buna mireasma a Harului lui Dumnezeu, o carte plina de limbile de foc ale
Mangaietorului, o carte care seamana cu un permanent semnal de alarma pentru lupta,
care nu vorbeste despre teorii, care nu se joaca cu cuvintele si nici nu naste fantezii, ci, cu
simplitate si prin participare la cele dumnezeiesti, descrie cate a "aflat si a patimit" si cu
durere in suflet ii roaga pe fratii sai sa urmeze calea lui, care este calea raiului. Daca
cineva nu are puterea Deznadajduitului, disponibilitatea lui pentru lupta si jertfire de sine,
are totusi de castigat ceva pe masura puterilor lui.
Ieromonahul anonim, Sfantul necunoscut noua, ne indeamna cu putere, ne recomanda