Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Cuvântul al saselea
Cum aceluia care se roagă cu mintea din adâncul inimii până la durere, acea durere
a lui îi aduce simtământul si gustarea bunătătii si dulcetii Domnului, care este
însemnată, pentru a spune astfel, în acelasi timp în omul cel dinlăuntru cu o evlavie
profundă neîncetată, provocată de cuvintele lui Dumnezeu si de spusele Sfintei
Scripturi ?i de orice cuvânt duhovnicesc.
Binecuvintează, părinte!
Cercetează neîncetat, smeritule monah, cercetarea sfântă a rugăciunii inimii din adâncul
inimii tale, până când inima ta va deveni în întregime rugăciune, asa cum fierul devine
una cu focul atunci când este tinut în foc. Stăruieste încă si mai mult în această rugăciune
a inimii, până când se face rană înlăuntrul tău, acolo unde se lucrează rugăciunea.
Deoarece această rană pe care o primesti cu voie înlăuntrul tău prin rugăciunea cu multă
silintă - martor pe Dumnezeu îl am - îti va deveni un izvor duhovnicesc de dumnezeiască
evlavie, din care va izvorî totdeauna evlavia, ori de câte ori vrei, fără nici o silintă. Iar
când, cu harul lui Hristos, ajungi la această stare duhovnicească, atunci gusti în taină
bunătatea Domnului. "Gustati, si vedeti că bun este Domnul", spune proorocul, adică
gustând în chip tainic, dar simtit, Harul Domnului tău, vei lua cunostintă si vei întelege în
chip vădit că Domnul tău Iisus Hristos, pe care îl cauti, este dulce foarte si mai mult decât
oricare dulceată.
Cugetă acum, smeritule monah,dacă din putinul Har pe care îl gusti în chip tainic ai
înteles cu adevărat că Domnul nostru Iisus Hristos este atât de dulce sufletului tău, inimii
tale, cugetului tău si sinelui tău lăuntric întreg, încât nu poti să descrii, nici măcar cât de
putin, dulceata Lui. Oare, când sufletul tău iese din trup si se urcă în fapt câtre Domnul si
Dumnezeul lui si gustă dm bunătătile acelea, pe care ochi pământean nu le-a văzut,
ureche trupească nu le-a auzit si inimă necurată nu le-a cugetat, atunci, spun, când se va
desfăta în chip vădit cu toate acelea, pe care nu este cu putintă omului să le povestească,
văzând fată către fată pe Creatorul si Domnul lui,Cel negrăit si necuprins cu gândul, ce
fel de bucurie si desfătare duhovnicească va trăi sufletul acela? Amin, amin, spun tie,
iubite frate, că ori de câte ori va cugeta cineva la acest lucru, în chip tainic dar adevărat,
gura lui va rămâne fără glas, precum pestele, si nu poate nimic însăila despre ce simte.
Dar noi să revenim din nou la cele despre care doream să vorbim.
Asadar, de trei ori fericite lucrător al Evangheliei lui Iisus, atât cât te afli duhovniceste în
acea gustare tainică a bunătătii Domnului, atât cât mintea ta este hrănită cu laptele tainic
al vederii duhovnicesti, atât cât gândul tău se îmbracă în Domnul ("îmbrăca-se-va gândul
meu cu El si eu mă voi bucura în Domnul" spunea proorocul), atât cât inima ta se bucură
de mila de negrăit si dumnezeiască a desfătării venite din mângâierea Duhului Sfânt, atât
cât, spun, toate acestea continuă să se afle în tine, si mai multe decât acestea, pe care pana
scriitorului nu le poate istorisi si prezenta, atunci mintea nu mai este atentă la rugăciune,
după cum nu mai este nevoie pentru prietenul apropiat al împăratului să mai ia aminte la
oaste când, pătrunzând în împărătie si petrecând împreună cu prietenul său împăratul, se
bucură de masa împărătească în pace. Deoarece atunci mintea sa este atentă la această