Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

foarte repede, atunci când doreste, pentru că stie drumul pe care trebuie să meargă pentru
a o găsi. Chiar mai mult, nu o lasă să se depărteze pentru prea mult timp. De ce?
Deoarece, dacă se va lipsi mai mult timp de ea, inima lui va fi prinsă din nou de plăcerile
lumesti si va părăsi calea Domnului. Această durere este fructul inimii zdrobite, înfrânte,
născătoare si a lacrimilor permanente si luminoase. Această durere este hrana sufletului,
hrana cugetului si mângâiere a mintii. Această durere este bucurie a îngerilor si întristare
a demonilor.
Sufletul celui care păstrează această durere înlăuntrul său mereu, părăseste în scurt timp
această lume si se îndreaptă spre lumea aceea, în care va avea parte cu dumnezeiestii
îngeri. Această durere nimiceste patimile, alungă demonii, linisteste mintea, îndulceste
sufletul, mângâie cugetul si încălzeste inima în cele ceresti. Această durere este pentru
om un învătător ceresc, care îl învată tainele dumnezeiesti si îi încredintează întelesurile
ceresti.
Este cu neputintă omului care are înlăuntrul lui această durere să nu aibă si gând ceresc.
De îndată ce apare înlăuntrul lui această durere, se înaltă cugetul si mintea lui la cele
ceresti, părăsind ca nefolositoare cele pământesti. Mintea lui se înaltă la cele ceresti când
are înlăuntrul său această durere pentru Hristos, deoarece l-a curătit vărsarea lacrimilor si
l-a luminat rugăciunea curată, care s-a lucrat în taină în inimă.
Iar dacă s-a urcat mintea în Sfânta Sfintelor, în cele mai presus de ceruri, acolo caută să
vadă pe Acela a cărui dulceată de nespus a gustat-o în parte sufletul lui si inima lui.
Plimbându-se netrupeste, ca unul netrupesc între cei netrupesti, în cele ceresti si
nemateriale, îl găseste pe Acela pentru iubirea căruia s-a ostenit inima lui si a suferit
durerea pieptul lui. Aflându-L pe Cel pe care îl dorea si văzându-L, pe Cel pe care L-a
văzut proorocul Isaia sezând pe tronul slavei, cade de îndată la picioarele Lui si I se
închină cu nespusă evlavie si smerenie. Si nu numai de această cinste l-a învrednicit
durerea inimii, ci îl face să ajungă si în bratele preadulcelui Iisus si Domnului
Atoatetiitor, precum ajunge pruncul în bratele maicii sale, bucurându-se de sărutarea
preadulce cea mai presus de orice dulceată a Stăpânului si Hristosului său, ochii si gura
lui vărsând în acelasi timp râuri de lacrimi. Si se roagă, rugând pe Hristos să nu Se
despartă niciodată de el, ci lipit de El se roagă să rămână totdeauna cu Hristosul lui si cu
Harul dumnezeirii Hristosului lui. Deoarece, în ceasul acela, spune lui Hristos ceea ce a
spus Petru atunci când Hristos S-a schimbat la fată si Apostolii au văzut slava lui Hristos:
"Bine ne este nouă să fim aici".
Preadulcele nostru Iisus Hristos să ne dvruiască si nouă această durere a inimii,
mântuitoare de suflet, să ne învrednicească aici să-L vedem tainic totdeauna cu ochii
mintii, iar dincolo, în veacul viitor, legăturile sufletului fiind dezlegate, să-L vedem fată
către fată si să-L slăvim împreună cu îngerii în veci de veci nesfârsiti. Amin.