Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

minunat si nevăzut se naste o dorintă de a strica această perdea a diavolului cu toată
puterea rugăciunii inimii. De aceea, dacă ai ajuns să întelegi lucrările diavolului, miscat
de zelul dumnezeiesc, atunci hotărăsti în sinea ta si spui: "Ori eu voi muri în această clipă
de silirea prea mare a inimii la rugăciune, ori diavolul va fi alungat din inima mea,
împreună cu toată răutatea lui." In felul acesta scuturi cu multă putere si lovesti acea
cortină a diavolului până când reusesti să o străpungi si să o sfâsii de tot.
Si dacă rugăciunea nebiruită si puternică ajunge în cele mai adânci unghere, alungă de
acolo pe diavol si pe slujitorii săi. Arde în chip nevăzut si minunat tot acel loc si toate
acele seminte si cauze ale păcatului si ale patimilor, după care vine de îndată mângâierea
lui Dumnezeu. De aceea spune si imnograful: "Arde cu focul nematerial păcatele mele si
mă învredniceste să mă umplu de mângâierea ta".
De aceea ajung unii să scuipe sânge, pentru că s-au silit pe sine cu rugăciunea până la
moarte, până au biruit si au alungat din inima lor pe diavol. Spune-mi, unde se duce lupta
cea mai curajoasă? Si unde apare curajul cel mai minunat?
Desigur, toate acestea se întâmplă acolo unde este sediul vrăjmasilor, unde este tronul
împotrivitorilor, unde este lauda tiranilor. Deoarece stând acolo, ca pe un tron, satana se
trufeste cu multimea mestesugurilor rautatii sale. Dar ajungând acolo, rugăciunea dăruită
de Dumnezeu, a numelui Domnului, striveste sediul lui satana, distruge tronul lui Lucifer
si umileste trufia lui.
Spune-mi acum, biruitorule ostas al cerescului si ne muritorului Impărat, când întelegi că
a ajuns rugăciunea în locurile cele dinlăuntrul tău si când întelegi că ai înaintat în
rugăciune până la măsura desăvârsirii, ce usurare a războiului trupesc nu simti în sufletul
tău! Atunci nu vezi deloc fiara sălbatică si neîmblânzită a desfrânării să te tulbure nici în
gânduri, nici în trup, nici nu cunosti că o astfel de patimă există în fiii oamenilor. Harul
lui Hristos care locuieste în tine te apără de aceasta si te păzeste ca nu cumva pizmasul
vrăjmas să murdărească curătenia vasului sufletului tău cu pofta lui cea murdară.
Atunci vei vedea trupul tău mort pentru patimile de necinste, înnoit si rezidit de Harul
Domnului. Deoarece silinta lăuntrică a rugăciunii inimii aduce cu sine adeseori slăbiciune
mare si o neputintă de nedescris, din pricina căreia poti să cazi la pământ ca paralizat. Si
iarăsi spunem că, atunci când ajungi la acele măsuri ale rugăciunii desăvârsite, mânia
dispare complet, iar în locul mâniei împărăteste înlăuntrul tău dulcea pace a Hristosului
tău. Atunci ura si dusmănia aproapelui tău nu-si mai află în nici un fel locul în inima ta,
deoarece împărăteste în ea compasiunea si iubirea de frati. Atunci simti că este mai bine
să te întristezi tu decât fratele tău. Atunci nu mai stii nici ce înseamnă judecata, deoarece
Dumnezeu a deschis înlăuntrul tău ochii cei sufletesti ai inimii, cu care vezi numai si
numai slăbiciunile sufletului tău, adică lipsurile tale firesti si cele fată de Dumnezeu.
Acest har te apără de a-l mai judeca pe fratele tău. Atunci paiul din ochiul tău îl vezi mai
mare decât bârna din ochiul fratelui tău. La fel si tântarul tău îl vezi mai mare decât
cămila fratelui tâu. Iar bârna si cămila fratelui tău fie că nu le mai vede deloc ochiul cel
rău al sufletului tău (pentru că ochiul răutătii este orbit), fie, dacă le vede, le vede ca pe
niste nimicuri.