Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Subsemnatului i-a fost incredintata scrierea unui prolog cu cateva comentarii.
Din insemnarile facute pe marginea paginilor reiese ca acest manuscris a fost proprietatea
unui monah grigoriat, care se nevoia in Schitul Manastirii Xenofont, iar dupa moartea
acestuia a ajuns in proprietatea manastirii, in anul 1877 - dupa cum scrie bibliotecarul de
atunci. Sunt indicii ca este scrisa de mana cunoscutului sihastru papa Hariton, care se
nevoia impreuna cu obstea lui in cunoscuta pestera a Sfantului Athanasie Atonitul.
Un serios obiectiv al cercetarii stiintifice il constituie precizarea persoanei care a scris
aceasta carte si cum a ajuns ea din pustiul partii de rasarit in partea de apus a Sfantului
Munte. Trecand peste acest demers stiintific care ar avea totusi in vedere lucruri
secundare, dam slava Domnului ca, intre alte multe marturii contemporane despre sfintii
Sai, ne-a descoperit acum, cand a binevoit, aceasta comoara ascunsa.
Intr-adevar, a fost in preainteleapta iconomie a lui Dumnezeu sa se descopere in zilele
noastre aceasta carte, scrisa cu energia necreata a Harului Sfantuiui Duh si prin mana
unui foarte putin cunoscator de carte, dar sfintit ieromonah necunoscut. El insusi, in
vedenia pe care ne-o relateaza, ne instiinteaza intre altele si urmatoarele: La intrebarea
ieromonahului adresata preadulcelui Iisus, care i Se aratase: "Doamne, deoarece din toate
acestea am fost incredintat ca cele insemnate in aceasta smerita carte a mea sunt de la
Harul Tau, Te rog primeste sa Ti-o inchin Tie, ca fiind a Ta, si ce vei dori Tu, aceea sa
faci cu ea", Domnul i-a raspuns: "Mi-a spus atunci Mantuitorul: «Nu te ingriji tu de
aceasta, adica acum ascunde-o si, cand voi dori Eu, o voi trimite din Muntele acesta»". si
iubitorul de suflete Iisus ne-o arata acum, ca pe un puternic medicament, intr-o epoca
foarte bolnava de pacat.
Tema centrala si coloana vertebrala a acestei carti pline de har este rugaciunea mintii si a
inimii, chemarea neincetata: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema".
Deoarece se refera si la alte teme duhovnicesti, anonimul si sfantul ieromonah si-a
numit cartea "Vedere duhovniceasca". Este impartita in douazeci de cuvinte, care
constituie rodul experientei personale in Duhul - deoarece, asa cum scrie si el insusi, in
cuvintele acestea descrie "cu acrivie din cele cate prin experienta a aflat si a patimit",
adica "a patimit cele dumnezeiesti".
Impreuna cu transmiterea experientei sale duhovnicesti, descopera cu naturalete si fara
lauda, ci cu dulceata sufletului, care a fost coplesit de Har, aratarile lui Hristos, ale
Preasfintei Fecioare si ale ingerilor si convorbirile cu ei, descriind cu o simplitate
inexprimabila frumusetea si stralucirea lor, atunci cand el insusi se afla intr-o betie
extatica datorata bucuriei de neimaginat pe care o simtea inima lui atunci cand lucra in el
Duhul. aa Asa cum am spus, ieromonahul autor stia putina carte, dar datorita luminarii
Harului dumnezeiesc si cercetarii lucrarilor Sfintilor Parinti, precum si datorita
experientei sale duhovnicesti, reuseste sa exprime in termeni patristici si duhovnicesti
trairile sale. De asemenea, o autentica traire a Duhului Sfant este si sentimentul ca este
gol de orice virtute, nevrednic ieromonah, vrednic de osanda si, daca avea ceva bun,
aceasta se datora milei lui Dumnezeu. Tocmai din aceste motive isi alege o denumire
graitoare pentru adanca lui smerenie: "Deznadajduit". Asadar, cartea aceasta este scrisa