Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

ta prin silirea rugăciunii inimii, sunt socotite în fata lui Dumnezeu ca jertfă bineprimită.
Dar de ce a apărut durerea în mijlocul pieptului tău si nu în altă parte? Si de ce, acolo,
părea că rugăciunea îti face bucăti-bucâti pieptul tău, ca si când ar fi fost o sabie ascutită?
Si de ce ajungi să scuipi sânge, când negru si rece, când rosu si cald? Acestea ti s-au
întâmplat, frate, deoarece în acel loc al pieptului s-a luptat si s-a războit rugăciunea cu
diavolul si cu slujitorii lui pentru izbăvirea si pentru mântuirea sufletului tău. Deoarece
sabia cu două tăisuri a numelui lui Hristos, aflându-l pe diavolul împreună cu toate cetele
lui, odihnindu-se în acel loc, nu l-a înjunghiat numai, ci l-a si ars, pentru că numele lui
Dumnezeu este nu numai sabie cu două tăisuri împotriva diavolului, împotriva păcatului
spun, ci este si foc mistuitor.
Acolo împărătea satana cu sapte stăpânitori, deoarece sapte sunt păcatele de moarte. Dar
din momentul în care a pătruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns până într-acolo silirea
rugăciunii inimii, de îndată s-a înfricosat acel fricos si înfricosător tiran. Spunem că s-a
înfricosat diavolul ca să nu fie înjunghiat si să nu fie ars de înfricosătorul si nebiruitul
nume al lui Dumnezeu, si el si ostile lui. De aceea s-a ascuns în cele mai adânci unghere
ale pieptului si a tras o perdea pentru a nu fi văzut că este ascuns acolo.
Această perdea în spatele căreia se ascunde diavolul se află în cele mai adânci unghere
ale pieptului nostru. Această perdea spun că este ceva văzut si ceva nevăzut, după cum si
pomul cunostintei, din fructul căruia a mâncat Adam, este înteles ca ceva văzut si ceva
nevăzut. Si după cum omul este ceva văzut si ceva nevăzut, la fel si Raiul este înteles ca
ceva văzut si ceva nevăzut, tot asa si această perdea este ceva văzut si ceva nevăzut.
Nevăzut pentru că această perdea este toată puterea lui satana. Iti stăpâneste păsunile
inimii fără să-ti dai seama. Este si ceva sesizabil deoarece, când îl atingi cu rugăciunea
lăuntrică si cu silirea mintii, simti si tu singur că rugăciunea a aflat înlăuntrul tău locul
unde se ascunde diavolul, cuibul lui satan, locuinta lui Belzebul, tronul lui Lucifer si
cetatea demonilor. Acest loc diavolul nu vrea ca omul să-l simtă si să stie de el niciodată,
pentru a nu căuta după aceea rugăciunea pentru a-l alunga de acolo, după cum spune
Grigorie Sinaitul si alti părinti niptici. Dar dacă nu este simtită acea perdea sau cortină a
satanei, cum este posibil să simti că rugăciunea ta a dat peste el, l-a aflat? Acest lu cru,
pentru a fi spus într-un limbaj mai comun, este con siderat astfel:
Când tu, omule, cercetezi adâncurile sinelui tău cu puterea si cu întelepciunea si cu
judecata rugăciunii i nimii, atunci descoperi că si omul cel dinlăuntrul sinelui tău, precum
si cel din afară, este coplesit de patimi si înclină totdeauna spre a face voile diavolului, în
afară de cazul în care îl împiedici cu frica lui Dumnezeu si nu-l lasi să se linistească,
aducându-i aminte de iadul cel înfricosător. Deoarece cu cât te apropii de Dumnezeu, prin
lucrarea poruncilor Sale cele sfinte, cu atât vezi mai bine că sinele tău este îndepărtat de
Dumnezeu, si cu cât se curăteste inima ta cu rugăciunea si cugetul tău este luminat de
lacrimi, cu atât vezi mai bine că esti păcătos si desfrânat.
Dar de ce, înainte de a se curăti inima ta si de a se lumina cugetul tău, nu vedeai astfel
sinele tău? Intâi, nu vedeai sinele tău astfel deoarece nu stiai ce înseamnă îngerii si ce
înseamnă Dumnezeu si Raiul. Acum însă, când inima ta le-a văzut oarecum pe acestea,