Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

cugetării duhovnicesti, al vederii mintii duhovnicesti. Prin toate acestea, spun, ti se
pregăteste în suflet rod ceresc, rod nestricăcios, rod duhovnicesc, mai dulce decât mierea.
Cine gustă din acest rod este fericit cu adevărat si norocos, deoarece nu va mai flămânzi
în veac, trâind el în Hristos si în el trăind Hristos. Căruia se cuvine slava si stâpânirea în
veci. Amin.
Cuvântul al cincilea
Despre silirea extremă si prelungită a rugăciunii inimii, din care se naste înlăuntrul
omului durerea, iar din acea durere se nasc lacrimile permanente si rugăciunea
Sfântului Duh în suflet. Incă si despre cum scuipă cineva sânge până când va alunga
din inima sa pe satana si toate legiunile sale.
Binecuvintează, părinte!
Monahule, care te îngrijesti de grija cea nepretuită si cerească a mântuirii prin mijlocirea
dumne zeiestilor si luminatelor lacrimi! Când esti lipsit de aceste lacrimi mântuitoare si
sfinte si cugetul tău este trist si acoperit ca de o ceată groasă a nesimtirii, care se revarsă
asupra sufletului tău si îti tine mintea captivă si legată în întunericul si în umbra mortii,
când te afli într-o asemenea stare, spun, să nu cauti altă vindecare a sufletului tău, nici
vreun alt mijloc prin care să alungi din cugetul tău acea ceată groasă a nesimtirii si să
eliberezi mintea ta de legăturile orbirii sufletesti, ci să cauti, cât poti de repede, să afli
lacrimile de care esti lipsit. Deoarece numai lucrarea lacrimilor este în măsură să
lumineze cugetul si sufletul, să trezească inima si s-o încălzească spre lucrare si să
supună trupul voii sufletului.
Aceste lacrimi provin si se nasc din nenumărate si diferite virtuti. Dar mai ales si în mod
deosebit se nasc foarte repede si curg ca un suvoi nesfârsit din silirea fără măsură a
rugăciunii inimii. Deoarece rugăciunea inimii, atunci când se spune cu silire multă, nu
întârzie a naste lacrimile în trup si a le da si sufletului, pentru a se spăla cu ele si pentru a
se face mai alb decât zăpada. "Spăla-mă-vei, si mai alb decât zăpada mă voi albi", spune
profetul.
Dar poate că îmi răspunzi si îmi spui: eu am silit de multe ori inima mea cu rugăciunea si
niciodată n-am văzut lacrimi. Da! Te cred că ti-ai silit inima cu rugăciunea, dar cum ti-ai
silit-o nu-mi spui? Deoarece diferă silire de silire, mestesug de mestesug, animal de
animal si om de om.
Când îti silesti inima cu rugăciunea si nicidecum nu-ti vin lacrimi, să stii că nu ai ajuns cu
silinta ta până la durerea aceea a inimii si până la rănirea aceea, încât să te doară locul
acela al inimii unde se lucrează rugăciunea cu durere de negrăit, ca si când ai fi tăiat locul
acela din pieptul tău cu un cutit ascutit. De aceea nu ai lacrimi. Deoarece câtă deosebire
este între un om care se roagă din adâncul inimii sale, si un altul, care nu se roagă din
adâncul inimii sale, tot atâta deosebire este între acela care se roagă cu durere în inimă si