Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

nesfârsit, cu strigăte si zgomote asurzitoare.
Si alte nenumărate semne înfricosătoare trimiteau demonii în mintea cuviosului, pentru a-
l face să fugă de frică, dar acesta a rămas neclintit, precum un stâlp nemiscat, până ce a
primit în acest fel ceea ce râvnea.
In vârful Atosului a coborât Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, tinând în bratele sale
pe Iisus Pruncul, înconjurată de nenumărati îngeri, iar vârful Atosului îi părea sfântului
mai cuprinzător decât cerul. Si pe bună dreptate părea astfel, deoarece coborâse acolo
Acoperitoarea cerurilor, împreună cu Fiul său si Dumnezeu Cel neîncăput de ceruri. Iar
sfântul, vâzând cu ochii săi pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, a căzut la pământ si
i s-a închinat de trei ori, spunând de fiecare dată:
"Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul
este cu tine. Binecuvântată esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău,
pentru că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noas tre".
Si atunci, Maica Domnului a dat cuviosului cu preacu ratele sale mâini artos sfânt, pe
care luându-l cu evlavie cuviosul l-a mâncat înmuiat în vin. Atunci Preasfânta Nascătoare
de Dumnezeu s-a făcut deodată nevăzută de la fata sfântului, Iar acesta, în timp ce mânca
pâinea sfântă, a simtit în inima sa fierberea si clocotirea rugăciunii. Si din ceasul acela, si
când era treaz, si când dormea, rugăciunea clocotea în inima lui, îndulcindu-i sufletul,
încălzindu-i inima si luminându-i ochii mintii. Incât, ajungând a fi lu minat astfel, vedea
cu ochii lui în întunericul noptii atât de bine, ca si când ar fi strălucit soarele în plină zi Si
de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.
Acestea toate însă s-au întâmplat cu Sfântul Maxim Kavsocalivitul; noi să ne întoarcem
la cele despre care vorbeam.
Iar cuvântul ne arată că darul rugăciumi neîncetate se da celui care urcă în vârful
Athosului, adică primeste de la Dumnezeu cu măsura deplinătătii darul rugăciunii inimii
acela care petrece o vietuire înaltă, neprihănită si curată Aceasta este o vietuire
chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si mângâietoare pentru suflet, o vietuire care
inaltă mintea la cer, precum este înăltat vârful Athosului intre nori.
Această vietuire înaltă si cerească este dorită nu numai de ingerii neprihăniti si de
Protectoarea neprihănirii Stapâna tuturor, Maica Domnului Iisus, ci si de cerescul Si
neajunsul cu mintea Tată al Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea sădeste în inima
celui ce are o astfel de vietuire pomul rugăciunii mintii, care, udat de râuri nesfarsite de
lacrimi, creste si se măreste ca cedrii Li banului si îi răcoreste cu mireasma negrăită a
cuvintelor dumnezeiesti pe cei care sunt atinsi de focul păcatului. Si îi hrăneste cu dulcele
si înmiresmatul său fruct pe cei care flămânzesc îndeletnicindu-se cu lucrarea
dumnezeiască. "Durerile roadelor tale vei mânca, fericit vei fi si îti va fi tie bine", adică,
prin suferinte, prin osteneli, prin strădanii si prin celelalte nevointe în care te pui la
încercare pe tine însuti luptând zi si noapte cu patimile tale, până când le dezrădăcinezi
din inima ta, pentm a se sădi de sus în aceeasi inimă pomul rugăciunii duhovnicesti, al