Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

desăvârsirii de la început, după cum nici Apostolilor nu li s-a dat de la început Harul
Duhului Sfânt, ci mai întâi li s-a dat mai putin, atunci când le-a spus Hristos înainte de
patima Sa: "Iată vă dau vouă putere împotriva duhurilor necurate, pentru ca să puteti
scoate si vindeca orice boală si orice neputintă". Apoi li s-a dat mai mult Har după
înviere, când a suflat asupra lor si a zis: "Luati Duh Sfânt, cărora veti ierta păcatele, li se
vor ierta lor, cărora le veti tine, tinute vor fi". Si abia a treia oară au primit Harul
Sfântului Duh cu măsura deplinătătii, când Duhul Sfânt însusi S-a coborât din cer în
persoană peste capetele Apostolilor, în chip de limbi de foc, în ziua Cincizecimii.
In acelasi fel daruieste si acum Dumnezeu harul rugăciunii mintii omului. Mai întâi, cu
putină rugăciune, omul se pregăteste si se antrenează pentru mai multă rugăciune. La fel,
iarăsi, cu mai multă rugăciune si mai puternică, se pregăteste pentru darul desăvârsit al
rugăciu nii mintii. Deoarece atunci când omul va ajunge la măsura desăvârsirii
Evangheliei lui Iisus Hristos si va fi în măsură să întoarcă lui Dumnezeu roade vrednice,
pe măsura darului dumnezeiesc, după cum spune: "Rodul său îl va da în vremea aceea",
atunci, spun, Dumnezeu îi dă măsura deplină si darul desăvârsit al rugăciunii mintii.
Dar acest dar desăvârsit care coboară de la părintele luminilor, pe cât este de înalt si de
pretios, pe atât are ne voie de vietuire înaltă si cinstită, pentru că cel asemenea pe cel
asemănător iubeste. Dar pentru a ne încredinta de adevărul celor spuse, să aducem
exemplul unui sfânt. Sfântul Maxim Kavsocalivitul avea multă sete de a de prinde
rugăciunea mintii si o ruga mereu pe Maica Dom nului să-i dâruiască acest dar al
rugăciunii. Si i-a dat Dumnezeu după inima lui si i-a împlinit dorinta după cum cerea el,
asa cum este scris: "îti va da tie Dumnezeu după inima ta, si toată voia ta o va împlini". Si
iată cum s-a întâmplat. I s-a arătat lui Maica Domnului si i-a spus: "Maxime, urcă în
vârful Athosului pentru a primi darul rugăciunii mintii".
Si a urcat sfântul si a primit ceea ce dorea cu atâta ardoare. A urcat. Dar cum a urcat? A
urcat însetat, a urcat înfometat, a urcat nedormit, nevoindu-si trupul, a urcat descult, cu
credinta fierbinte, cu smerenie multă si cu netărmurită evlavie. A urcat având inima
curată si mintea curătită. A urcat cu nădejde vie si cu căldură în inimă. A urcat în vârf si a
udat pământul cu lacrimi fierbinti si multe. A urcat, dar nu a primit de îndată darul mult
dorit. A coborât în biserica Maicii Domnului întristat, dar nu deznădăjduit, si iarăsi a
urcat cu mai multă credintă, cu mai multă evlavie, cu mai multă smerenie, cu mai multă
rugăciune, cu mai multă căldură, cu mai multă foame si cu îndoită sete a sufletului si a
trupului, cu mai multe lacrimi si cu hotărârea că de nu se va învrednici de darul mult
râvnit, să nu mai plece din vârful Athosului, nici să mănânce, nici să bea apă si nici să
dea somn ochilor săi, nici amorteală pleoapelor sale, după cum scrie: "Cuvioase părinte,
nu ai dat somn ochilor tăi, nici amorteală pleoapeior tale, până cînd n-ai eliberat de patimi
sufletul si trupul tău; venind dar Hristos împreună cu Tatăl, si-a făcut în tine sălas".
Acestea erau nevointele cele văzute ale cuviosului. Luptele cele nevăzute, pe care le
dădea cu nevăzutii demoni, cine să le povestească? Deoarece demonii, cum au luat seama
că sfântul râvneste să primească darul rugăciunii mintii, au ridicat aproape toate cetele
diavolilor pentru a-l tulbura si a-l înfricosa pe sfânt, pentru ca, de frică, cuviosul să fugă
fără a primi rodul stăruintelor sale. Demonii păreau că se năpustesc asupra lui în număr