Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri dum nezeiesti, să te păzească si să te
încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu
profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă
voi teme? Domnul este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor
apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si
vrăjmasii mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va
înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc" si celelalte
ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii tale.
Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită sau să te
omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slăbit si au căzut, nea
jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugăciunii inimii, precum
piere întunericul noptii o dată cu lumina zilei si a soarelui.
De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic al Domnului,
vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de
acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el sau să-l cercetezi, va tresări înlăuntru
inima ta de bucurie si sufletul tău va dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot
asa lui Dumnezeu.
Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se lupta mereu
cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus si la desăvârsirea ei. Dar
nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii mintii este cu neputintă de aflat fără
luptă mare si fără ispită înfricosătoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite
lupte si strădanii în rugăciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti
frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo
,plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.
Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat
odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage în acel fel
deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat dintr-o dată, atât de tare
încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu
atât frica crestea si punea stăpânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în
imaginatie ca si cand se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l
curete de pe fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel
de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa, lucrând
rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent,
încât niciodată în toată viata sa nu reusise să-si silească astfel inima cu rugăciunea.
Deoarece atunci când facerile sălbatice si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau
cu frica în cugetul său, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot
asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o
trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era de
admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece îsi silea inima la
rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit
în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si