Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ... Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

12.03.2015 Views

acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri dum nezeiesti, să te păzească si să te încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si vrăjmasii mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc" si celelalte ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii tale. Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită sau să te omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slăbit si au căzut, nea jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugăciunii inimii, precum piere întunericul noptii o dată cu lumina zilei si a soarelui. De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic al Domnului, vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el sau să-l cercetezi, va tresări înlăuntru inima ta de bucurie si sufletul tău va dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot asa lui Dumnezeu. Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se lupta mereu cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus si la desăvârsirea ei. Dar nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii mintii este cu neputintă de aflat fără luptă mare si fără ispită înfricosătoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite lupte si strădanii în rugăciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo ,plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu. Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage în acel fel deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat dintr-o dată, atât de tare încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu atât frica crestea si punea stăpânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în imaginatie ca si cand se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l curete de pe fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa, lucrând rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent, încât niciodată în toată viata sa nu reusise să-si silească astfel inima cu rugăciunea. Deoarece atunci când facerile sălbatice si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau cu frica în cugetul său, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era de admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece îsi silea inima la rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si

numeroasele închipuiri ale lor si apoi, la sfârsit, i s-a arătat în chip minunat mângâindu-l si bucurându-l nespus. Deoarece, mai întâi, cu silirea inimii la rugăciune, fratele a aflat desăvârsirea si capătul de sus al rugăciunii, iar în al doilea rând, atâta bucurie a primit, atâta mângâiere si atâta curaj si nădejde, ca si când ar fi fost înconjurat de cete de îngeri dumnezeiesti. Si cu adevărat asa este, pentru că spune: "Ingerul Domnului îl va înconjura pe cel ce se teme de el...." Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si închinăciunea, în vecii vecilor. Amin. Cuvântul al patrulea Cel care doreste să se învrednicească de darul rugăciunii inimii trebuie să o ceară de la Dumnezeu cu cea mai fierbinte inimă, având o vietuire înaltă, curată, neprihănită si nevoitoare, stăruind în cererea sa la Dumnezeu dacă nu se va învrednici de dar prea repede, până când se va bucura de ea de sus, de la părintele luminilor. Deoarece, de multe ori Dumnezeu nu ne dă de îndată ceea ce cerem pentru a se arăta stăruinta noastră până la sfârsit, devenind astfel mai fierbinte în rugăciune ca la început. Binecuvintează, părinte! A spus Domnul: "Strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la împărătia cerurilor". Această cără ruie strâmtă si nevoitoare nu este alta decât viata obositoare si nevo itoare în Dumnezeu, spre care se îndreaptă oricine doreste în această lume împărătia cerească. Deoarece această viată nevoitoare si ascetică în Dumnezeu naste în om omorârea patimilor, iar omorârea patimilor naste înstrăinarea mintii de lume si de vrăjmăsia diavolului. Dacă reuseste careva să-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, în sufletul său va străluci o rază dumnezeiască, care înstrăinează mintea sa de lumea aceasta si îl mână spre împotrivirea si lupta cu diavolul. Iar înstrăinarea de lume si împotrivirea si ura fată de diavol nasc nădejdea si încrederea în Dumnezeu. Din clipa aceea, omul va cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu neîncetat, deoarece diavolul nu încetează a purta război împotriva omului până în ceasul mortii acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu să i se dea ajutorul si puterea pentru a se putea împotrivi totdeauna la toate atacurile diavolului si să se păzească astfel nevătâmat de săgetile ascunse si înfricosătoare. Iar Dumnezeu îi dă mereu ajutorul la cererea sa, deoarece spune: "Cereti si vi se va da". Si ajutorul permanent pe care omul îl cere de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul diavol, nu este altul decât cercetarea neadormită si neîncetată a rugăciunii mintii si a inimii, care dacă se va da omului de către Tatăl Atottiitorul, va prinde rădăcini în inima curată asa cum prinde rădăcină sământa care cade în pământ bun si gras. Iar sământa rugăciunii îndulceste mintea, încălzeste inima, dă mângâiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa încât, de acum, sufletul începe să dea roade din rugăciunea mintii mai întâi treizeci, apoi saizeci si la sfârsit o sută. Acest lucru se întâmplă astfel deoarece rugăciunea mintii nu se dă omului cu măsura

acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri dum nezeiesti, să te păzească si să te<br />

încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu<br />

profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă<br />

voi teme? Domnul este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor<br />

apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si<br />

vrăjmasii mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va<br />

înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc" si celelalte<br />

ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii tale.<br />

Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită <strong>sau</strong> să te<br />

omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slăbit si au căzut, nea<br />

jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugăciunii inimii, precum<br />

piere întunericul noptii o dată cu lumina zilei si a soarelui.<br />

De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic al Domnului,<br />

vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de<br />

acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el <strong>sau</strong> să-l cercetezi, va tresări înlăuntru<br />

inima ta de bucurie si sufletul tău va dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot<br />

asa lui Dumnezeu.<br />

Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se lupta mereu<br />

cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus si la desăvârsirea ei. Dar<br />

nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii mintii este cu neputintă de aflat fără<br />

luptă mare si fără ispită înfricosătoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite<br />

lupte si strădanii în rugăciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti<br />

frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo<br />

,plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.<br />

Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat<br />

odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage în acel fel<br />

deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat dintr-o dată, atât de tare<br />

încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu<br />

atât frica crestea si punea stăpânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în<br />

imaginatie ca si cand se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l<br />

curete de pe fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel<br />

de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa, lucrând<br />

rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne Iisuse Hristoase,<br />

Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent,<br />

încât niciodată în toată viata sa nu reusise să-si silească astfel inima cu rugăciunea.<br />

Deoarece atunci când facerile sălbatice si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau<br />

cu frica în cugetul său, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot<br />

asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o<br />

trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era de<br />

admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece îsi silea inima la<br />

rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit<br />

în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!