Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

oage pe Dumnezeu pentru aceasta de multe ori cu smerenie, chinuindu-si trupul său cu
postul, cu metaniile si cu alte osteneli trupesti, pentru ca Dumnezeu să se milostivească
văzând ostenelile sale si să-i arate un îndrumător nerătăcit, care lucrează această
rugăciune a mintii si a inimii nestiut de nimeni, de la care să o învete si el cu precizie. Iar
dacă nu se găseste un astfel de îndrumător în locul acela, să roage pe Dumnezeu să facă
El ce stie pentru aceasta. Adică să-i arate Dumnezeu ce trebuie să facă. Dacă află un
astfel de lucrător al rugăciunii si învată de la acesta, dar totusi nu poate să o înteleagă
întru-totul, atunci, spun, să-l roage pentru această rugăciune a mintii pe Dumnezeu să-l
îndrume prin vreun alt semn cum să o lucreze si cum să o dobândească.
Odată, un frate, auzind pe cineva vorbind despre rugăciunea mintii, s-a rănit în inima sa,
străduindu-se cum să facă să o dobândească si el. Dar pentru că nu reusea să o
dobândească, nici să o înteleagă, pentru că rugăciunea mintii este greu de înteles si greu
de lucrat, fratele acela a început să se roage lui Dumnezeu, cerându-I neîncetat să-i arate
cum să lucreze si cum să spună rugăciunea fără să rătăcească. Deoarece cei care urmează
gândul lor în această rugăciune, fără să aibă vreo înstiintare dumnezeiască, este cu
neputintă să nu aibă vreo rătăcire de la diavol, în afară de cazul în care este cineva atât de
smerit încât ocoleste uneltirile diavolului cu luminarea sa dumnezeiască. De aceea, spun,
fratele acela îl ruga pe Dumnezeu pentru rugăciunea mintii cu multă smerenie, pentru că
din clipa în care a auzit vorbindu-se despre această rugăciune, si-a dorit mult să o
dobândească. Cu toate acestea, nu avea nici o înstiintare de sus: "Căci fără Mine spune
Mântuitorul - nu puteti face nimic". Văzând, deci, Dumnezeu setea fratelui, i-a trimis în
somn pe îngerul Său în chipul unui călugăr pe care fratele îl cunostea ca fiind desăvârsit
în această rugăciune. Si îngerul i-a explicat rugăciunea mintii si a inimii în felul următor.
Având numai pieptul său descoperit si spunând din tot sufletul său rugăciunea "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", arăta fratelui cu multă claritate toate
punctele rugăciunii mintii si a inimii. Când spunea îngerul rugăciunea, fratele vedea toată
silinta acestuia, cum din cauza sfortării sale lăuntrice îngerul transpira si scuipa sânge,
cum îsi chinuia peste măsură inima si cum avea multă atentie la rugăciune. Si când fata
lui se vedea slăvită, strălucitoare si plină de Harul lui Dumnezeu, din pricina bucuriei pe
care o primeste inima prin rugăciune, precum se spune: "Inima veselă îmbujorează fata
omului", când iarăsi vederea fetei sale era tristă si chinuită de oftaturi adânci, după cum
spune "întristat este sufletul meu", si iarăsi se vedea cum îngerul, cu puterea si lucrarea
rugăciunii, îmblânzea fata sa furioasă si sălbatică. Uneori, părea că stă să cadă pe pământ
din fortarea sa peste măsură la care ajungea rugăciunea inimii, din cauza slăbirii puterilor,
iar alteori se vedea, ca într-o oglindă, inima lui că este gata să crape sau să sară de la
locul ei din pricina muncii la care o supunea rugăciunea. Alteori, întregul său trup arăta
ca un trup mort.
Si spunea îngerul fratelui: "Asa cum m-ai văzut spunând rugăciunea, asa spune-o si tu, si
va afla odihnă sufletul tău". Acest lucru l-a văzut fratele de două, de trei si de mai multe
ori, si făcând asa s-a linistit cugetul său. Asemenea si un alt frate, rugându-se odată cu
rugăciunea mintii, cu multă răbdare, a fost ridicat la ve derea cea duhovnicească. Si a
văzut în fata sa doi îngeri, care tineau în mâini o carte deschisă, care se cheamă Filo calia,
si arătau fratelui cu degetul partea aceea din Filo calie unde se vorbeste despre rugăciunea
mintii si se spune că: "Este dator monahul ca la fiecare respiratie a sa să spună o