Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Mântuitorul: "Aceasta este ceea ce am spus Eu în Evanghelia Mea: "Cel care crede în
Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui"". Am spus iarăsi eu: "De ce, Doamne,
uneori, când dorm, simt în inima mea fierbere si iarăsi o fierbere, când a Numelui Tău
Dumnezeiesc, pentru că inima mea spune singură "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiestemă"; când a preaslăvitului nume al Preacuratei Tale Maici, deoarece
spune iarăsi inima mea singură: "Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină
de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată esti tu între femei si binecuvântat este
rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre"?" Mi-a spus
Mântuitorul: "Când simti că în somn fierbe de la sine în inima ta si în gura ta rugăciunea
mintii, când a Numelui Meu, când a Preacuratei Mele Maici, să stii că în ceasul acela
urmează să fii cercetat de mine sau de Preacurata Mea Maică. Atunci, Harul Meu, care
păzeste inima ta, îti miscă inima pentru a o pregăti să primească cercetarea Mea sau a
Maicii Mele. Asa cum fac oamenii împăratului, care păzesc vreo tară a împărătiei si care,
atunci când sunt anuntati că urmează să vină împăratul sau împărăteasa în tara aceea,
înstiintează toată tara si-i îndeamnă pe toti să se pregătească si să iasă în întâmpinarea
împăratului sau a împărătesei, după cum s-a întâmplat de multe ori si în inima ta. Si
iarăsi, tot în tara aceea unde stau oamenii împăratului, atunci când află că dusmani ai
împăratului au năvălit asupra tării aceleia cu multă dusmănie, pe fată sau în ascuns, voind
să supună tara aceea si să stăpânească ei peste ea, oamenii împăratului sună alarma si
adună pe toti cetătenii tării să lupte cu toată puterea lor împreună si să se opună până la
moarte trădătorilor si dusmanilor împăratului, pe unii dintre acestia ucigându-i, pe altii
pedepsindu-i cu pedepse înfricosătoare, până când vor reusi să-i alunge, după cum s-a
întâmplat de multe ori si cu tine, cu Harul Meu". Atunci eu am spus: "Doamne, deoarece
din toate acestea am fost încredintat că cele însemnate în această smerită carte a mea sunt
de la Harul Tău, Te rog primeste să Ti-o închin Tie ca fiind a Ta si ce vei dori Tu, aceea
să faci cu ea". Mi-a spus atunci Mântuitorul: "Nu te îngriji în de aceasta, adică acum
ascunde-o si când voi dori Eu o voi trimite din Muntele acesta". Acestea spunând,
Mântuitorul nu S-a mai arătat, făcându-Se nevăzut din fata mea. Si în timp ce cercetam
eu cele spuse, aflându-mă încă în vedenie, iată, aud un glas asemănător, la dulceată cu un
glas de înger, iar la ton si la putere ca glasul multor oameni vorbind cu putere.
Intorcându-mă, iată, văd pe staretul meu, care cânta singur cu glas mare si cu nemărginită
dulceată în glas ca un înger al Domnului: "Bucură-te, usă a Domnului prin care nu se
trece, bucură-te, zid si acoperământ al celor care aleargă la tine, bucură-te, liman
netulburat, cea care ai născut în trup pe Făcătorul tău si Dumnezeu, nelipsit rugându-te
pentru cei care slăvesc si se închină nasterii tale".
Si cu acest cuvânt mi-am venit si eu în sinele meu din vedenie si n-am putut în ziua aceea
să opresc inima mea din trezvia sfântă care o coplesea când îsi amintea de vedenia care
mi s-a arătat. Iar Dumnezeului nostru slavă, putere, laudă si închinare, acum si pururea si
în vecii vecilor. Amin.