Vedere duhovniceasca – Calugar aghiorit anonim - Ortodoxie sau ...

Vrei, o, monahule, să fie atras sufletul tău de vederea frumoasă a lui Iisus al meu si al
Preacuratei Stăpânei mele, Născătoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, a fiicei
lui Dumnezeu si a Miresei dumnezeiesti celei nenuntite? Roagă-te cu rugăciunea mintii
neîncetat câtre Hristosul tău, din adâncul inimii, până la durere.
Vrei, în sfârsit, o, monahule, privind sfânta icoană a Hristosului meu si a Maicii
Domnului, să verse ochii tăi lacrimi preafierbinti? Roagă-te cu rugăciunea mintii
neîncetat către Hristosul tău, din adâncul inimii, până la durere. Amin.
Vedenie preadulce a scriitorului despre această carte, dacă a fost scrisă cu Harul lui
Dumnezeu
M-am sculat odată, într-o noapte, pe la miezul noptii ca să citesc canonul Sfintei
împărtăsanii cu metaniile si să-mi fac rugăciunile de Pregătire pentru Dumnezeiasca
Liturghie, după "Ceea ce esti mai cinstită...". Pentru că în ziua precedentă, seara, mi-am
ostenit trupul peste măsură, după care, mi-am silit si inima la rugăciune peste măsură,
până la durere, am slăbit atât de mult în starea mea exterioară, ca si în cea lăuntrică, încât
nu am mai putut nici să mănânc ceva de seară, ci am adormit asa, nemâncat si slăbit.
Pe la miezul noptii deci, sculându-mă din somn, slăbiciunea inimii mele si a trupului erau
aceleasi - adică pieptul meu încă nu-si revenise din durerea pe care o suferise de silirea
rugăciunii si nici trupul meu nu se odihnise de osteneala peste măsură la care fusese
supus. De aceea, neputând să stau în picioare, după obicei, am stat jos, îndreptat cu fata
spre răsărit. Si asa stând, lucram rugăciunea, nu cu multă silire, din pricina pe care tocmai
am spus-o, însă nu fără durere înlăuntrul pieptului si fără suspine grele ale inimii. Ci,
având dureri, suspinam deseori din adâncul fiintei mele, amintindu-mi de mult
mestesugita viclenie a demonilor, de nevrednicia mea si de toate celelalte datorii ale
mele, pe care totdeauna le datorez lui Dumnezeu si pe care nu le împlinesc nidodată cum
trebuie.
Am petrecut astfel aproape o oră si am adormit asa cum sedeam. Si am văzut deodată în
vedenie unele lucruri tainice, pe care limba se încurcă si nu poate a le grăi. Si unele din
acestea au plecat din amintirea mea de îndată ce mi-am venit în fire, pentru că erau prea
înalte si întru totul de neînteles si de necuprins cu mintea. Altele, însă, cu toate că mintea
mea se roteste în jurul lor si înfătisarea lor este întipărită în cugetul meu, cu toate acestea,
spun, limba mea nu le poate povesti cu claritate si în amănunt, asa cum sunt întipărite în
cugetul meu. Insă atât cât ajunge cunoasterea mea scurtă si cât poate limba mea barbară,
vorbesc si spun.
Am văzut, deci, în vedenie, pe Domnul nostru Iisus Hnstos, pe Arhiereul nostru mult
dorit si preadulce îmbrăcat în vesmânt arhieresc si slujind după rânduiala Bisericii
noastre. Dar si Hristos însusi si vesmântul Lui arhieresc mi se înfătisau ca ceva cu totul