Colegiu Prefectural 26.06.2013 - Prefectura Judeţului Covasna

PUNCTUL 1
Patrimoniul cultural rural din judeţul Covasna
De la bun început în tratarea temei anunţate trebuie să subliniem că avem în vedere muzeele
săteşti dintr-un anumit spaţiu, şi nu numai, în speţă cel covăsnean, ca o dimensiune cultural complexă.
Astfel la început au fost colecţiile alcătuite de regulă fără un program anume, născute din raţiuni strict
didactice: ierbar, insectar, de costume şi accesorii vestimentare, numismatice, etc. Le-au făcut
învăţătorii satului, îndrumaţi de revizorii şcolari să adune obiecte rare, să consemneze prin acestea
istorii locale, specificul portului, obiceiuri şi tradiţii.
Animate de entuziasmul şi pasiunea învăţătorimii, primele colecţii nu s-au orientat după o
sistematizare anume. E adevărat însă că marii intelectuali au dat „tonul” acelor lucrări de salvarea
patrimoniului, încurajându-i pe cei angajaţi. În acest sens, un istoric de largă pregătire intelectuală şi de
mare ascultare în rândul intelectualităţii, Augustus Treboniu Laurian, scria, în 1862: „O naţiune ce nu-şi
cunoaşte istoria, se aseamenă fiinţilor lipsite de memoria celor trecute...” .
Pe linia necesităţii colecţiilor fondate de intelecualii satelor se înscrie ca un imbold prima
expoziţie economică românească de la Braşov din 28 iulie 1862 organizată de marele intelectual Geroge
Bariţiu, astfel tonul individualizării prin simboluri culturale fiind dat.
În pragul noului veac (secolul XX) pe plan naţional asistăm la apariţia a numeroase muzee
săteşti, imboldul fiind dat de fondarea Muzeului ASTRA, la Sibiu în 1905 şi a celui de Artă Naţională şi
Etnografie Bucureşti din 1906, modelul modern avea să difuzeze idea de muzeu şi să stimuleze pe cei
care, în condiţii modeste, căutau să-i răspundă..
ASTRA astfel a jucat un mare rol în stimularea colecţionarismului rural astfel apărând o pleadă
şi de case memoriale a unor persoanlităţi de marcă din istoria culturii spirituale şi ştiinţţifice româneşti.
Muzeografia rurală a contribuit în perioada interbelică la salvarea multor valori culturale, aici
avându-se în vedere şi descoperiri arheologice întâmplătoare care vor contribui la înfiinţarea unor
instituţii ştiinţifice de marcă care se regăsesc în reţeaua cercetării şi valorificării ştiinţifice actuale.
Transformările radicale de după al Doilea Război Mondial au adus şi în mediu rural o serie de
modificări conceptuale. Cele mai multe modele din societatea românească antebelică s-au aflat în
concurenţă cu o nouă şi agresivă propagandă. De sorginte sovietică, prin comuniştii primului val din
1945 începând, personalităţi marcante şi istorii speciale, au fost criticate, puse sub semnul „luptei de
clasă” şi desconsiderate, dacă nu chiar ostracizate. Multe din colecţiile şi muzeele săteşti s-au confruntat
cu ostilitatea propagandei comuniste. O tradiţie culturală de calitate, argumentată prin dovezi istorice,
etnografice şi artă, aparţinând unui întreg, s –a confruntat cu aceste atitudini, aducătoare de mari
prejudicii şi mai ales de pierderi.
Renaşterea muezeelor săteşti s-a produs în veacul al şaselea al secolului al XX – lea prin însăşi
schimbarea atitudinii faţă de valorile reale ale patrimoniului naţional, astfel apărând numeroase muzee
din categoria caselor memoriale dedicate unor mari personalităţi culturale, ştiinţifice, etc.
Reforma administrativ – teritorială din anul 1968, comportând reînfinanţarea judeţelor, a adus
consecinţe şi pe seama muzeelor şi colecţiilor săteşti. În afara unui statut juridic mai clar şi a protejării
lor legale, multe dintre acestea au fost desfiinţate, iar patrimoniul altora a intrat, în parte, în inventarele
muzeelor judeţene. Sistemul juridic impus prin Legea 63/ 1974 şi normele instituite de aceasta au
contribuit, deasemenea, la descurajarea colecţionismului şi asumarea de răspunderi patrimoniale. Aici
avem în vedere şi faptul că prin escaladarea cultului personalităţii, vizibil deja la mijlocul deceniului
opt, apare un curent care va influenţa în mod negativ şi muzeografia rurală, obturând reprezentarea
personalităţilor. În această direcţie înfiinţarea Casei memoriale „Nicolae Ceauşeascu” la Scorniceşti
(Olt) a dat semnalul cel mai clar asupra cultului personalităţii dus până la absurd.
Cu toate aspectele pozitive şi mai ales negative în unele perioade istorice în România colecţiile
săteşti oferind diversitate şi un colorit cultural special, întregesc imaginea globală a patrimoniului
2