Lumea podurilor - Intersections

ISSN 1582-3024
http://www.ce.tuiasi.ro/intersections
Lumea podurilor
Influenţa diferitelor sisteme de tiranţi asupra stabilităţii laterale a
podurilor metalice cu arce
Ionuţ Radu RĂCĂNEL
Şef lucr. univ. dr.ing., Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Căi Ferate,
Drumuri şi Poduri, e-mail: ionut@cfdp.utcb.ro
Rezumat
Pe baza rezultatelor analizelor efectuate se poate afirma că, datorită dispunerii
raţionale a arcelor metalice, structura dispune de suficientă rigiditate în sens
transversal chiar fără legături între arce, lucru atestat şi de valorile relativ mari
ale factorilor de încărcare, atât pentru vehivulele A30 cât şi pentru vehiculele V80.
Se poate observa, urmărind prima formă proprie de pierdere a stabilităţii, că
tendinţa generală de flambaj lateral a arcelor este aceea cu o singură semiundă,
dar nesimetric. Din analiza valorilor factorilor de încărcare rezultaţi din analizele
la valori proprii, respectiv geometric neliniare se confirmă ideea că, analiza la
valori proprii nu este suficientă pentru stabilirea valorilor încărcărilor critice de
flambaj.
Poziţia încărcării pe structură pentru cazul încărcării cu vehicule A30 este
simetrică doar în raport cu axa transversală a structurii, în timp ce pentru
vehiculul V80, poziţia aleasă pentru analiză este cea simetrică pe ambele direcţii.
Urmărind alura curbelor P-∆, se poate observa că, în prima situaţie (vehicule
A30), paradoxal sistemul Langer de dispunere a tiranţilor oferă cea mai bună
comportare din punct de vedere al stabilităţii arcelor. În ceea ce priveşte
încărcarea cu vehiculul V80 se poate vedea că în acest caz cea mai rigidă
structură se obţine prin dispunerea unor tiranţi înclinaţi ce se intersectează. Se
poate concluziona deci că, poziţia încărcării pe structură are o influenţă majoră
asupra comportării arcelor având sisteme diferite de tiranţi şi în special asupra
sistemelor de tiranţi înclinaţi. Acest lucru se poate explica prin faptul că, pe
măsură ce încărcarea creşte, o parte din tiranţi ies din lucru (fiind comprimaţi) ei
nemaiavând nici un aport în procesul de "redresare" al arcelor care flambează.
Urmărind valorile coeficientului de rigiditate şi ale pivotului minim din matricea
de rigiditate a structurii, se poate concluziona că, în ambele cazuri de încărcare şi
pentru toate sistemele de tiranţi, punctul singular găsit în curbele P-∆ este un
"punct limită", în preajma acestui punct atât coeficientul de rigiditate, cât şi
pivotul minim având valori negative. Pentru situţiile considerate deci, pierderea de
stabilitate a arcelor se produce prin deformare continuă.
Articol no.30r, Intersections/Intersecţii, Vol.1, 2004, No.7r, “Lumea podurilor”
10