Laudatio Domini Elihu Katz Stimate Domnule Rector ... - Top UB

Laudatio Domini
Elihu Katz
Stimate Domnule Rector,
Stimați membri ai Senatului Universității,
Stimați colegi și invitați,
În anul 1956 era publicată lucrarea Personal Influence: The Part Played by People in the Flow of Mass
Communications, care asocia numele unui reputat cercetător în sociologia mass-media a acelui moment, Paul
Lazarsfeld, și numele unui tânăr cercetător, care avea să devină, în timp, un nume de referință în științele
comunicării, Elihu Katz. Pentru a sublinia importanța acestei lucrări este suficient să amintim că a fost tradusă
în japoneză (1960), germană (1962), italiană (1968) și franceză (2008). Astfel, la numai 10 ani de la apariția
primei lucări inițiate de Paul Lazarsfeld și echipa lui (People Choice), care investiga mass-media din punct de
vedere empiric (spre deosebire de reflecțiile filosofice și/sau politice datorate lui Lippmann, Dewey,
Tchakhotine sau reprezentanților Școlii de la Frankfurt) și care transformă astfel domeniul comunicării de masă
în obiectul de cercetare științifică, numele lui Elihu Katz era asociat studiilor întemeietoare din domeniul
științelor communicării (mass communication studies). Acest fapt anticipa în egală măsură traseul unei
discipline științifice și traseul unui destin academic de excepție. O scurtă privire asupra operei lui Elihu Katz ne
arată că aceasta jalonează și marcheză evoluția acestei științe: de la cercetările consacrate modelului two step
flow of communication, la investigațiile referitoare la rolul mass media în difuzarea informațiilor și modelelor
culturale, la crearea teoriei uses and gratifications, iar apoi la abordarea rolului televiziunii în schimbarea
socială, a analizei receptării și importanței modelelor culturale în re-interpretarea mesajelor mass media până la
lansarea unui nou model teoretic – cel al media events.
Această prezență științifică determinantă pentru profilul actual al mass communication studies este subliniată
în monumentala International Encyclopedia Communication (2008), unde se afirmă: ”Over the past five
decades, Elihu Katz (born in New York in 1926) has made a major contribution to the analysis of mass
1

communication. Best known for the concept of the “two-step flow of mass communication” and for the theory
of “uses and gratifications” obtained by media audiences, Katz's work examines the relation between the
individual and the group in the process of mass media influence, contributing to the understanding of the active
television viewer, the diffusion of innovations, media effects and media imperialism. His equally influential
investigation into the cultural conditions of audience reception of the American soap opera Dallas, The export
of meaning (1990), with Tamar Liebes, took him in a more cultural, interpretive direction. More recently, he
published a groundbreaking analysis of media events, Media events (1992), with Daniel Dayan. Yet Katz has
consistently advanced an agenda of convergence across often warring divisions in the research field – seeking to
integrate methods, political positions, academic disciplines, and research traditions. Drawing on social
psychology, sociology, and political science, his commitment to convergence is also evident in his various
academic and practice-oriented collaborations, as expressed in a series of articles designed to build bridges
across intellectual divides”. De remarcat faptul că numele profesorului Elihu Katz este unul din itemii prezenți
și determinanți în toate dicționarele și enciclopediile de specialitate.
Elihu Katz s-a născut în anul 1926, obţinând diploma de licență (BA) la Columbia College, Columbia
University (1948) și apoi pe aceea de master (M.A.) la Department of Sociology, Columbia University (1950).
A obţinut doctoratul în sociologie la Department of Sociology, Columbia University în 1956. Profesorul Elihu
Katz este Doctor Honoris Causa al Universității din Ghent, 1989, al Universității din Montreal, 1990, al
Universității Paris 2 (2000), al Universității din Haifa (2000) și al Universităţii Sapienza din Roma (2007),
precum și recipendiar al unor distincții științifice prestigioase: In medias res, International prize for
communications research (Germany, 1977), McLuhan-Teleglobe Canada Award (1987), The Friedrich Albert
Lange Prize of the German Society for the Study of Leisure (1988), The Israel Prize (1989), The Helen
Dinerman Award, World Association for Public Opinion Research (1992), The Murray Edelman Distinguished
Career Award, Political Communications Section, American Political Science Association (1993), The Marshall
Sklare Award, Association for the Social Scientific Study of Judaism (2005) și William F. Ogburn Career
Achievement Award of the section on Communication and Information Technology of the American
Sociological Association (2009).
În plan academic, numele lui Elihu Katz se asociază cu acela al unor universități prestigioase: Columbia
University (1951-1955), The University of Chicago (1955-1969), University of Southeran California (1978-
1992). De asemenea, el este din 1993, Distinguished Trustee Professor, Annenberg School for Communication
2

și Emeritus Professor of Sociology and Communications, Hebrew University of Jerusalem. Profesorul Elihu
Katz a fost visiting profesor la numeroase instituții, între care amintim: Simon Research Fellow (University of
Manchester), Visiting Professor (Department of Sociology, University of Padua), Hoso Bunka Distinguished
Visiting Professor (Department of Communication, Keio University, Tokyo).
Recunoașterea meritelor profesionale ale profesorului Elihu Katz se întrevede și din numeroasele afilieri la
organisme internaționale de prestigiu: American Sociological Association, International Sociological
Association, International Communication Association sau Israel Sociological Society (unde a fost președinte
între 1977-1981). În plus, domnia sa a fost întemeietor al televiziunii publice din Israel, în calitate de prim
director al acesteia (1968-1969), iar apoi a avut funcțiile de consultant al Office of Social Research, Columbia
Broadcasting System (1969), al Audience Research, British Broadcasting Corporation (1970-1971, 1975-1977)
și al Israel Council on Culture and the Arts (1970-1973); Israel Film Council (1972-1976).
Opera ştiinţifică a lui Elihu Katz este deosebit de bogată şi se concretizează prin 14 de cărţi de autor sau în
colaborare, 9 titluri coordonate, peste 70 de studii în volume colective şi aproape 200 de articole ştiinţifice în
reviste de specialitate; trebuie menționat faptul că profesorul Elihu Katz a fost invitat să scrie capitole
semnificative în mari dicționare științifice ale acestui domeniu: “Interpersonal Influence” în International
Encyclopedia of the Social Sciences, “The Mass Media of Communication” în Encyclopedia of Education,
“Media Effects” în International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences, “Opinion Leaders” în
Encyclopedia of Consumer Culture, “Cultural Diffusion” în Encyclopedia of Culture.
Prin cercetări aplicate și prin reflecție teoretică, Elihu Katz se încadrează în familia savanților care instituie
contururi unei științe. Lui Elihu Katz i se datorează nu numai numeroase analize revelatoare, ci mai ales
vocabularul conceptual, categoriile de analiză și modelele teoretice devenite astăzi instrumente de lucru
comune. Dintre numeroasele contribuții ale lui Elihu Katz, vom evidenția numai două aspecte: teoriile uses and
gratifications și media events.
Bazele perspectivei teoretice care susțin modelul uses and gratifications au fost sugerate încă din 1940 de
Paul Lazarsfeld şi H. Hertzog, care îşi propuneau să studieze satisfacţiile pe care le produceau ascultătorilor de
radio diversele tipuri de jocuri sau de teatru radiofonic. Dar studiul clasic semnat de J. Blumler şi E. Katz în
1974 a sintetizat cercetările consacrate mecanismelor psihologice şi sociale care conduc la selectarea şi
utilizarea produselor mass-media, conform nevoilor şi aspiraţiilor publicului şi a pus bazele teoretice ale acestui
3

model. Sub influența acestui model, numeroase cercetări s-au concentrat asupra condiţiilor psiho-sociologice
ale utilizărilor media, arătând că și consumul mediatic este un act de utilizare, în funcţie de aşteptări, nevoi şi
avantaje presupuse; eficacitatea mesajelor mass-media depinde de aşteptările publicului; acesta selectează
diferite conţinuturi şi le utilizează în chip activ, în funcţie de trebuinţele sale concrete (dimineaţa, un program
de radio care distribuie informaţii utile va fi preferat unuia care conţine numai muzică; după masă, în intervalul
de odihnă, opţiunea poate fi inversă). În consecinţă, fiecare canal din audiovizual, fiecare publicaţie, fiecare
emisiune ori articol este „evaluat” pe baza capacităţii sale de a acoperi anumite nevoi sau de a oferi anumite
satisfacţii; instituţiile sistemului mass-media se văd astfel puse într-o situaţie de concurenţă şi de luptă
permanentă, pentru a atrage atenţia audienţei, pentru a o convinge de valoarea mesajelor lor şi pentru a o
menţine legată de emisiunea, textul, programul sau publicaţia care distribuie acele conţinuturi. Modelul uses
and gratifications s-a dovedit a fi unul dintre cele mai fructuoase instrumente de analiză a receptării mesajelor
mass-media, mobilizând interesele savanților asupra identificării variabilelor măsurabile, adică a opiniilor
publicului prin care acesta justifică o anumită alegere, o anumită preferinţă.
Cercetarea relaţiei dintre presă şi marile ceremonii publice a reuşit să impună un câmp teoretic bine definit şi
o constelaţie de concepte (deja) autonome. Întregul sistem pivotează în jurul conceptului de media events,
propus de Elihu Katz şi Daniel Dayan (de menționat că volumul Media Events a fost tradus în italiană, 1993;
spaniolă, 1995; portugheză, 1999; japoneză, 1996; franceză, 1996; chineză, 2005; poloneză, 2009), concept
dezvoltat prin numeroase alte elaborări teoretice (tipologie, funcţii la nivel social şi individual, efecte,
conturarea caracteristicilor de gen, inventar al tehnicilor de construire, etc.) şi de o seamă de analize de caz
incitante, care au dovedit potenţialul euristic al întregului aparat conceptual. Astfel, prin aceste contribuţii
succesive, s-a creat nu numai un corpus bogat de studii, ci (mai important) o şcoală de gândire, deci un
vocabular conceptual, un câmp teoretic şi o anumită viziune, un anume mod de a decupa şi interpreta
fenomenele mass media. Pentru Dayan şi Katz, media events sunt un demers simbolic prin care colectivitatea
încearcă să stabilească înţelesul unor procese sau evenimente sociale. Demonstraţia conduce către ideea că
unele întâmplări devin evenimente majore, printr-o dublă ambalare: în forme ceremoniale, datorită intenţiei
politice a planificatorilor lor, şi în formă de media event, datorită intenţiilor expresive ale jurnaliştilor. În felul
acesta, statutul de media event apare ca rezultatul întâlnirii a două proiecte concepute şi puse în practică de două
mari categorii de actori: clasa politică şi breasla jurnalistică. Între aceste forme, un rol major revine
”evenimentelor transformative”, acelor ceremonii nou create (pe baza unor modele rituale pre-existente); aceste
ceremonii mediatice sunt chemate pentru a rezolva o situaţie de criză. Fiecare criză este un eveniment specific,
4

are trăsături specifice şi trebuie soluţionată printr-un anume gest ritual sau de discurs care propune o nouă
viziune despre o realitate greu de acceptat de către societate, tocmai datorită rupturii faţă de valorile deja
existente. În esenţă, modelul propus de D. Dayan şi E. Katz, incitant în dezvoltările sale aplicative şi deosebit de
fecund prin influenţa pe care a exercitat-o asupra construcţiilor teoretice din ştiinţele comunicării, a generat un
val de studii și numeroase reflecții critice. Încă o dată, așa cum s-a întâmplat și cu celelalte constructe teoretice
lansate de Elihu Katz, peisajul științelor comunicării (mass communication studies) a fost modificat, au apărut
noi obiecte ale cercetării, noi metode și noi curente de gândire.
Dacă opera lui Elihu Katz s-ar fi limitat numai la aceste studii, multe de pionierat, ar fi fost suficient ca el să
ocupe un loc eminent în panteonul savanților de referință ai științelor comunicării.
Prin această viziune, prin eforturile constante depuse pentru transpunerea ei în fapt, prin confirmarea de către
evoluțiile științei contemporane atât a intuției cât și a roadelor unei munci de o viață, Elihu Katz poate fi
considerat unul din părinţii fondatori ai domeniului ştiinţelor comunicării. Dar opera fondatoare a lui Elihu Katz
nu se oprește aici; el a fost și rămâne un creator de oameni, un făurar de cercetători. Pe lângă modelele
teoretice, Elihu Katz a creat modele umane, nume de referință astăzi printre specialiștii din științele
comunicării: James Curran, Daniel Dayan, Brenda Dannet, J.P. Durkheim, Michael Gurevitch, Tamar Liebes,
Barbie Zeliezer, etc.
Traseul operei lui Elihu Katz arată că studiul comunicării de masă nu poate fi conceput decât ca parte a unui
proiect științific total și totalizant, având în centrul său multiplele forme ale interacțiunii dintre creatorii de
mesaje și societate: instituții, grupuri, indivizi. În întreaga sa carieră, Elihu Katz s-a consacrat studierii
aprofundate și înțelegerii lucide a puterii și slăbiciunii mass media în relațiile ei cu faptele sociale. Pentru care
trebuia construită o știință de sine stătătoare, știință care își revendică astăzi o seamă din teoriile și principiile
călăuzitoare din opera lui Elihu Katz.
5