chiote. De pe zidurile mănăstirii, oameni de rând şi monahi făceau semne. Clopotarii de asemenea năboiseră la una din firidele turnului, scoţând cătră valea Nemţişorului un strugure de capete. În ogrăzile chiliilor, cărăuşii se suiseră pe draghinile căruţelor lungindu-şi gâturile într-aceeaşi parte, spre poienile de dincolo de valea Nemţişorului. Printre copaci rari, printre molizi, pe sub cireşi singuratici înfloriţi, se arătaseră oşteni călări cu straie colorate. Se mişcau prin puzderia de soare, micşoraţi de depărtare. Deci Domnia venea dinspre Rîşca. Învolburându-se, norodul se urni spre hudiţi, ca să iasă la Nemţişor, întru întâmpinarea alaiului. Atunci se iviră din laturea mănăstirii răzăşi călări, cu căpitan domnesc, poprind năvala mulţimii. Un crainic îşi ridică în suliţă cuşma, poftind să deie vestire. Mişcarea conteni. Crainicul se sui cu repeziciune deasupra şelei, stând în picioare pe cal şi slobozi porunca: — Măria sa pofteşte să-l aşteptaţi aici: să-i ţineţi calea deschisă, ca să poată intra la sfântă icoană făcătoare de minuni. Ca să fie mai bine urmat asemenea îndemn, răzăşii lăsară să cadă suliţile între urechile cailor. Călăreţii din poienile de sus coborâră cu grăbire. Curând lefegii nemţi cu căpitanii lor străpunseră hudiţile. Alţii ocoliră cetăţuia mănăstirii, luând drumul cel mare spre cetate. Alţii pe muntele dimpotrivă, suind la Pocrov. După rânduială domnească, căpitanii apucau ţiitorile, ca să fie cheile acelui loc de popas în mâna străjilor măriei sale. A trecut vremea nunţilor boiereşti, unde se prind domnii cu arcanul, gândea el în sine, luând aminte la toate, cinstitul staroste Căliman. Căpitanul al treilea, cu aprod cu prapur, intră cu două sute de panţiri pe hudiţă; mişcând domol caii, oştenii măriei sale îşi lărgiră loc în medean. Atunci soborul ieşi pe poarta cetăţuii, având pe prea sfinţitul vlădică Iosif în frunte, în odăjdii. La dreapta şi la stânga prea sfinţiei sale, păşea câte un ierodiacon cu făclie. Al treilea diacon purta sfântă Evanghelie legată în argint, umblând înaintea vlădicăi. După soborul cuvioşilor monahi, urmau boieri ai ţinutului şi slujitori domneşti. Clopotele porniră cu mai mare zvon când, în aceleaşi poieni, cu molizi şi cireşi, înfloriţi, se arătă alaiul cel mare. Cei de pe ziduri şi din turn cunoscură, în acea depărtare, numai calul alb al măriei sale şi numai fulgerarea gugiumanului său împodobit cu pietre de olmaz.
CAPITOLUL II
- Page 2 and 3: MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5: DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7: Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 10 and 11: AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13: — Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15: fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17: SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19: tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21: una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23: SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25: Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 26 and 27: — Eşti vânător tânăr, mânzu
- Page 28 and 29: ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31: domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33: — Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35: — Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59:
Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61:
— Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63:
CAPITOLUL X
- Page 64 and 65:
asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67:
ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69:
trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71:
puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 72 and 73:
CAPITOLUL XI
- Page 74 and 75:
capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77:
năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79:
acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81:
CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83:
cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85:
Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 86 and 87:
Dinspre fumegare şi dinspre râpă
- Page 88 and 89:
DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91:
doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93:
primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95:
CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97:
căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99:
Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 100 and 101:
CAPITOLUL XV
- Page 102 and 103:
Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105:
chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107:
CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109:
Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111:
Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113:
Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115:
Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117:
UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119:
Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121:
dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123:
Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124:
Table of Contents Title page CAPITO