Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
de atingerea crâncenei loviri şi de suflarea de foc, se trăgea la o parte dând mulţămire lui Dumnezeu că sta<br />
sub soare cu sufletul şi cu ce avea pe el.<br />
Asta era şi soarta Lăpuşnei. O parte din pâlcurile lui Mamac-Han împungeau văile ţinutului, urmând linia<br />
satelor. Alte pâlcuri fugeau pieziş, spre asfinţit-miazănoapte, ca să pălească la ţinutul Botoşanilor, să<br />
atingă Suceava. Dar această parte a lumii, în care intrau căpcăunii pustiei, nu era întindere dreaptă, până<br />
în fundul zării, ca în Lehia; căci dealurile şi râpile se urmează ca valurile încremenite ale străvechiului ocean<br />
sarmatic; aceste dealuri şi aceste râpi sunt stăpânite de păduri; de sub păduri curg ape care se pierd în<br />
smârcuri ori se adună în iazuri. Vederea mârzacilor care călăuzesc tabunurile nu-i slobodă în patru vânturi.<br />
Localnicii se pot trage la codru cu repeziciune şi uşurinţă, iar oamenii pustiei n-au când să scotocească în<br />
asemenea tainiţă şi nici n-au priceperea lucrului. Hoarda prinde cât poate şi unde poate; ucide tot ce-i<br />
crud şi nevolnic ca să facă lumii spaimă, şi să li se lepede avuţiile, turmele şi pânile; adună în pripă robii şi-i<br />
trimete în urmă spre Nistru, sub pază de suliţi; o parte din robi o ţine ca să ajute la trecerea căruţelor<br />
încărcate prin hârtoape, peste pâraie, prin rupturile şi văgăunile drumurilor. Caii cei mărunţi şi lânoşi nu pot<br />
dovedi; trebuie să împingă robii la leuci şi la roţile de dinapoi. Ticăloşii pământeni gem şi asudă sub bici,<br />
aşteptând o izbăvire despre care ei au întrucâtva ştiinţă.<br />
De opt săptămâni au ieşit porunci pentru slujba Domniei, la anume vestire ce se va da la timpul său.<br />
Oamenii porunciţi de dregători, ori răzăşii de rând, ori călăraşii şi pedeştrii boierilor au primit acuma acele<br />
porunci, ori le-au văzut.<br />
Într-adevăr, pe dealurile pleşuve, unele mori de vânt îşi întorc braţele, deşi nu umblă pe sus nici o adiere<br />
de vânt. De pe alte dealuri, se înalţă în sus şfară, adică fumegare, dându-se cu asta anumită veste la cel<br />
ce se uită aici din altă zare de deal.<br />
În alte părţi, şfara curge pe culme. Acolo s-a stârnit o adiere de vânt. Dar morile îşi ţin neclintite aripile,<br />
până ce una din margine prinde a se mişca; apoi stă şi aceea.<br />
Măria sa Ştefan-Vodă părăsise în aceeaşi zi a vestirii Cetatea Sucevii, lăsând acolo îndestulătoare pază.<br />
Luase cu sine trei mii de lefegii nemţi, adică panţiri, şi alte patru mii de călărime uşoară, cu căpitanii lor.<br />
Rânduise în urma sa patruzeci de cară cu puşti şi pulbere, care veneau sub călăuzirea lui Petru Hărman,<br />
chelar al măriei sale.<br />
Măria sa Ştefan-Vodă încălecase pe harmasarul său alb, semn că va ieşi la război. Copiii de casă îi<br />
duceau platoşa şi coiful şi spătarul sabia cu mâner în chip de cruce. Părintele Amfilohie urma la căruţe unde<br />
era şi cortul măriei sale. Prea sfinţitul arhimandrit avea cu sine cărţile sfinte şi iconostasul de argint, ca să<br />
dea mângâiere şi întărire măriei sale, în asemenea ceasuri de cumpăt.<br />
Abia la un pătrar de cale înspre Hotin, la un popas, alaiul măriei sale fu ajuns de Alexăndrel-Vodă cu<br />
însoţitorii săi. Unii din însoţitorii vechi ai coconului, cunoscuţi de măria sa Ştefan-Vodă, lipseau. Se vedeau<br />
lângă cocon tovarăşi noi, care, la acel ceas, ar fi trebuit să fie în altă parte.<br />
Măria sa Domnul călărise toată dimineaţa cu sprinceana încruntată, măcinat în lăuntru de porniri de<br />
mânie. Îi sosise în zori de ziuă vestire despre unele întâmplări prea neplăcute ce se petrecuseră spre<br />
Ionăşeni. Cu multă fereală şi dibăcie îi făcuse măriei sale cunoscute cele întâmplate Grigoraşcu Jora, al<br />
doilea postelnic. Se părea că măria sa Alexăndrel-Vodă aflase în acest din urmă timp. Între drumurile<br />
poruncite de înaltul stăpân, un drumuşor al său ascuns, de dragoste. Aşa i-i dat omului la anumită vârstă;<br />
de asemenea pacoste nu-i ferit, dintru începutul lumii, nici domn, nici mişel; aşa că fapta coconului<br />
domnesc n-ar trebui judecată cu prea mare asprime de cătră părintele său. Deşi măria sa i-a învăţat pe<br />
toţi cei care se ridică subt aripa măriei sale să deosebească ce-i plăcere de ce-i datorie, se pare că, în<br />
tineretul acesta nou de douăzeci de ani, sângele e mai aprig decât în tineretul de altădată. De aceea<br />
slujitorul cel mai apropiat al lui Alexăndrel-Vodă l-a urmat pe stăpânul său, fără a îndrăzni să dezvăluiasca<br />
taina. S-ar fi cuvenit ca Jder cel mititel să vie la stăpânul său cel mare şi să îngenunche, mărturisind ce<br />
este. Jder a greşit şi n-a făcut cum trebuie, fiind legat pesemne de cocon cu jurământ.<br />
Din această uneltire a putut ieşi pentru Alexăndrel-Vodă primejdie, iar pentru Domnie mare mâhnire. Căci<br />
s-au aflat oameni vicleni chiar în târg la Suceava, care au dat ştire la pribegii din Ţara Leşască despre<br />
drumurile de dragoste ale coconului domnesc.<br />
Măria sa să fie liniştit în privinţa acelor venetici. Au fost strânşi de aproape şi au mărturisit. Tocmai<br />
dumnealui Grigoraşcu Jora se pregătea, în această dimineaţă, să aducă la cunoştinţa slăvitului stăpân<br />
descoperirea, când a şi venit vestea despre acea învălmăşală cu primejdie de pe drumul Ionăşenilor.<br />
— S-a ales locul spânzurătorii acelor străini vicleni întrebă cu mânie măria sa.<br />
— S-a ales, măria ta.<br />
— Care-i numele lor<br />
Grigoraşcu Jora mărturisi numele viclenilor şi se arătă gata să repeadă un om al său în urmă, la Cetate,<br />
ca să îndeplinească porunca măriei sale.<br />
Măria sa făcu numai un uşor semn de încuviinţare din cap.<br />
Vinovaţi întrucâtva de destăinuire cătră străini au fost doi oameni domneşti. Şi aceia ar fi putut mărturisi<br />
cum s-au petrecut toate, însă, luptându-se în cursul nopţii pentru stăpânul lor, au pierit cu cinste.<br />
— Cine sunt aceia a întrebat cu aceeaşi mânie Ştefan-Vodă.<br />
Când află că unul era medelnicerul Dumitru Crivăţ, măria sa clătină din cap cu întristare şi în acelaşi timp<br />
cu dispreţ.<br />
— Toate acestea le-ai aflat în astă dimineaţă<br />
— În astă dimineaţă, măria ta. Mi le-a vestit, cu cea mai mare sârguinţă, dumnealui Simon Păr-Negru, al