Dinspre fumegare şi dinspre râpă, veniră cătră ei oameni, ca şi cum socoteau că au ajutor de prietini; apoi, cunoscând straie moldoveneşti, se plecară pe coamele cailor, întoarseră în loc şi se năpustiră spre Ionăşeni. — Ce este aici întrebă cu nelinişte şi cu sprânceana încruntată comisul Simion Jder. Într-aceeaşi clipă îşi încorda braţul armat. Atamanul avu vedenia morţii de fier, vestită de babe. — Cinstite comise Simioane, vorbi el pripit, mai îngăduie până ce strig, ca să opresc pe haidamacii mei. Cunoscând între fugari pe unul din oamenii lui de credinţă, îi repezi un răcnet lung, care-l opri în loc. Cu al doilea răcnet, Grigorie Gogolea îl aduse cătră sine. — Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură şi chiamă oamenii din râpă. Strigă că a venit atamanul. Să lese jos armele. Viaţa mea e în mai mare primejdie decât a lor. Afanasie puse la gură cornul răsucit de bou şi boncălui cu bătăi grăbite de limbă. Făcu semne celor care întorceau capetele, să ferească din râpă. Începu a răcni despre primejdia vieţii atamanului. Lotrii înţeleseră îndată că trebuie să dea îndărăt, însă acuma părea că-i încleştează din urmă şi nu-i lasă nişte dihănii rele ale acelui loc. — Atamane Grigorie, dădea lămurire lotrul cu truba, nici n-am crezut noi vreodată s-avem asemenea năcaz cu nişte fecioraşi nebuni. Este mai cu samă unul la care am stat şi m-am uitat ca la Belzebut. Vrednic şi cu semeţie se ţine coconul, iar noi nu-i putem face nici o stricăciune. Însă tovarăşul său are într-însul jăratic şi piper. Simion Jder nu putea crede ochilor săi când văzu ieşind din văgăună cătră soare o înfăţişare fioroasă, cu părul vâlvoi, cu straiele sfâşiate de sabie, cu tâmpla stânga sângerândă. Răcnea c-o gură mare şi c-un strigăt ascuţit şi răguşit, socotind încă, în fierbinţeala lui, că prigoneşte el pe lotri. Când cunoscu pe bădiţa Simion, îi căzură braţele şi se opri în loc, ruşinat. În urma lui ieşeau de după tufişuri slujitori cu caii de căpăstru. — Bună ispravă! se tânguia moş Ilia Chiorul, clătinându-se cu jale la dreapta şi la stânga. Am prăpădit şi căuşul de zloţi. Gogolea socoti că mai degrabă trebuie să rânjească decât să ofteze. — Ai fost cu dreptate, atamane Răţoi, îi zise Simion Jder. Cu dreptate se cuvine să răspund şi eu. Alungă-ţi oamenii cu grabă la hotar. Cum n-oi mai vedea nici unul în preajmă, îţi dau jos cătuşele şi te las să te duci la locul tău. — Cinstite comise, răspunse amărât lotrul, ai dreptate să nu crezi desăvârşit în mine, dar să ştii că greşeşti. Să vedem dacă pot dobândi căuşul de galbini pentru care m-am străduit; dacă nu, poate să-l slujesc pe măria sa Ştefan-Vodă, aducându-i într-un sac pe acel boier pribeag şi lepădându-i-l la picioare. După ce se depărtară feciorii, Simion Jder descăleca şi se duse să puie genunchiul în pământ în faţa măriei sale Alexandrel-Vodă. Veniră şi atamanul cu moş Ilia să se închine coconului. Grigorie Gogolea, zis şi Răţoi, îşi ceru iertăciune pentru graba cu care era nevoit să se depărteze de acea faţă luminată şi de acea milă domnească.
CAPITOLUL XIII
- Page 2 and 3:
MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5:
DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7:
Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 8 and 9:
chiote. De pe zidurile mănăstirii
- Page 10 and 11:
AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13:
— Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15:
fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17:
SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19:
tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21:
una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23:
SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25:
Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 26 and 27:
— Eşti vânător tânăr, mânzu
- Page 28 and 29:
ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31:
domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33:
— Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35:
— Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63: CAPITOLUL X
- Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71: puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 72 and 73: CAPITOLUL XI
- Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77: năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79: acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81: CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83: cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85: Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 88 and 89: DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91: doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93: primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95: CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97: căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99: Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 100 and 101: CAPITOLUL XV
- Page 102 and 103: Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105: chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107: CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109: Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111: Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113: Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115: Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117: UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119: Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121: dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123: Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124: Table of Contents Title page CAPITO