CAPITOLUL XI
IONUŢ JDER AFLĂ O CAPCANĂ GĂTITĂ STĂPÂNULUI SĂU Mezinul se întorcea spre Suceava plin de dulceaţa nopţii. Deşi îl copleşeau stăruitor vedeniile dragostei lui şi părea nepăsător de arşiţa zilei, era în el ceva treaz, ca o nelinişte necontenită. Ca să preîntâmpine o întâlnire neplăcută, coti pe alt drum decât cel obişnuit şi ieşi pe dealurile de unde se vedea Moldova. Ce-l îndemnase să ia asemenea hotărâre, nu-şi putea bine desluşi mai târziu. Poate avea grija să nu dea peste slujitori ai stăpânului său, mergând cu veste în acelaşi loc unde fusese el singur. Poate era frica să nu se încrucişeze, pe cale, chiar cu Alexandrel-Vodă. Căci din poruncile pe care, în acele zile, le repezea Domnia, putea fi una care să îngăduie coconului domnesc să abată iar unde îl mâna patima iui. Drumul cestălalt era mai puţin purtat de alergătorii lui Vodă. Şi chiar de i-ar fi întâlnit cineva cunoscut şi ar fi oblicit de asta Alexandrel, şi i s-ar fi părut ciudată o călătorie în miazănoapte, când drumul era spre asfinţit, mezinul îşi pregătea în mintea lui un răspuns mulţămitor. Acest gând călăuzitor se alegea singur ca o rază în negura grijilor care-l învăluiau cu tot cu dragostea lui. Ieşea acest gând chiar din mărturisirile Nastei. Se afla în Jder ca o presimţire de sălbătăciune, care, umblând sub codru şi căutându-şi adăpătoarea şi păşunea şi ascultând şi chemarea dragostei, are totuşi întreaga-i făptură încordată spre primejdie. Deci Jder venea pe celălalt drum, pe sub plopi, lăsându-şi calul să umble în trap domol. Rânduiala ascunsă a lucrurilor din lumea asta, în care se îmbina şi acea presimţire tainică, făcându-l să cotească pe anumită cărare la anumit ceas, îi scoase înainte cea mai ciudată înfăţişare de om. Vedea de câtva timp cum vine împotrivă-i, pe drumul lung şi drept, o căruţă pe care o trăgea un cal înhămat cu cerc. Peste căruţă, în văzduhul fără nici o suflare de vânt, pluteau nouri uşori de pulbere. Când căruţa ajunse la zece paşi de el, Jder opri, băgând de samă într-însa obraz cunoscut. Pe capră, în dreapta, ţinea hăţurile şi biciul un slujitor, iar în stânga acestui slujitor părea că dormitează, copleşit de zăduf, cinstitul neguţător Iohan Roşu din Suceava, uliţa armurierilor. Ionuţ îşi mişcă pagul în curmezişul drumului, părând bucuros de vederea unui prietin. Neguţătorul Iohan Roşu nu dormea. Cum se opri căruţa, domnia sa ridică cu grabă nasu-i rumăn şi clipi din ochi, ca să se dezmeticească din gânduri. — Aha! ce mare bucurie, rânji el, că întâlnim un prietin al nostru. Nu te-am văzut de zece zile pe la noi. De unde vii domnia ta, jupâne Ionuţ — Vin de la Timiş, răspunse cu desăvârşită încredinţare mezinul. — De la Timiş se miră neguţătorul. După cât cunosc eu, nu se află alt loc cu numele Timiş. Unul este şi acela-i cu totul în altă parte. — Adevărat este, prietine, zâmbi Ionuţ. De la acel loc cu numele Timiş, duce un drum la sfântă mănăstire Neamţu. La sfânta mănăstire Neamţu, am eu un frate călugăr, care mi-a dat o solie pentru un cuvios părinte Ilarion, la un schit, în munte. Am trecut deci de la Neamţu de-a dreptul şi acuma mă întorc unde-i datoria mea. — Înţeleg, înţeleg, încuviinţă neguţătorul cu glas leneş. Lui Ionuţ i se părea că cinstitul neguţător nici nu i-a ascultat lămurirea, întrucâtva prea amănunţită, şi că se află stăpânit de gânduri ale treburilor lui, cătră care se ducea. Pe lângă asta, vrednicul neguţător Iohan Roşu părea trudit ori nedormit. Îndată ce începu să râdă fără noimă, ca şi cum nu credea nimic din ce i se spusese, Ionuţ înţelese că acea trudă are altă pricină. Într-adevăr, după ce se veseli, neguţătorul îşi umbri nasul mare cu palma, ca şi cum s-ar fi ruşinat de coloarea-i trandafirie. — Aş putea oare să aflu şi eu, meştere Iohan. Încotro îţi este calea — Aha! calea mea, jupâne dragă, e ca totdeauna la afacerile mele, la Liov. Acuma poate să mă opresc ceva mai degrabă, cum trec hotarul. La acest cuvânt, slujitorul mustăcios, îmbrăcat în strai leşesc, îl păli în coastă cu coada biciului. — Ce este, Vichentie se miră neguţătorul. — Nu-i nimic, Iohan. Jder strecură o privire spre Gheorghe Botezatu Tătarul. Slujitorul său se oprise şi el în mijlocul drumului, în laturea stăpânului său, însă părea nepăsător şi se uita spre o dumbravă, dincolo de fânaţuri cosite. — Vra să zică, jupâne Ionuţ, schimbă vorba neguţătorul, domnia ta te duci la Suceava tocmai când alţii pleacă. Ar fi trebuit să te grăbeşti. — De ce — Ca să întovărăşeşti pe măria sa Alexandru-Vodă. — Unde să-l întovărăşesc — Parcă domnia ta nu ştii se veseli neguţătorul c-o gură mare, în care se zăreau ştirbături negre. — Nu ştiu nimic, se miră cu mare nevinovăţie Jder. — Ba ştii; iar dacă nu ştii, întreabă-l pe jupân Dumitru Crivăţ medelnicer. Însă nici pe el nu-l poţi întreba, căci şi domnia sa a plecat azi dimineaţă cu măria sa Alexandrel. Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpânul său. Deşi mişcarea lui se săvârşise cu totul furiş şi repede, Jder n-o scăpă din vedere. Adulmecă deodată ca un copoi şi-şi ascuţi înainte nasul, bănuind dinaintea lui ceva neobişnuit. Bănuiala stătu în el ca fulgerul în nour şi-i scapără din învălmăşeala gândurilor până în nasu-i lung, care se încreţi deodată. Îşi şterse mustăcioara la dreapta şi la stânga, îşi mângâie pata de jder de la coada ochiului, apoi chemă c-un glas şuierător pe Tătar, ca la vânătoare: — Botezatule! Slujitorul tresări. Privi pe stăpânul său şi-l văzu schimbat la înfăţişare şi încordat. Omul cu bici de pe
- Page 2 and 3:
MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5:
DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7:
Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 8 and 9:
chiote. De pe zidurile mănăstirii
- Page 10 and 11:
AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13:
— Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15:
fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17:
SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19:
tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21:
una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23: SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25: Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 26 and 27: — Eşti vânător tânăr, mânzu
- Page 28 and 29: ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31: domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33: — Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35: — Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63: CAPITOLUL X
- Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71: puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77: năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79: acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81: CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83: cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85: Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 86 and 87: Dinspre fumegare şi dinspre râpă
- Page 88 and 89: DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91: doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93: primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95: CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97: căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99: Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 100 and 101: CAPITOLUL XV
- Page 102 and 103: Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105: chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107: CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109: Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111: Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113: Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115: Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117: UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119: Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121: dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123:
Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124:
Table of Contents Title page CAPITO