o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

More documents

Recommendations

Info

puie în mâna domniei tale. — N-am carte. — Dacă are veste anumită, are să ţi-o spuie. — Am veste anumită pentru jupâniţa Nasta. — Vai, jupâne Ionuţ, se tângui stăpâna casei; Nasta e deprinsă să nu ţie nimic ascuns faţă de maica ei. — Într-adevăr, mamei nu-i pot ţinea ascuns nimic, încredinţa pe Jder jupâniţa Nasta, ducându-l în sufragerie şi îndemnându-l să se aşeze pe scaun. Am s-o rog numai pe măicuţa aceasta a mea să aducă anumit rod de trandafir, decât care mai bun dulceţ nu se află pe lume; şi să vadă de asemeni dacă putem pune o gustare pe masă, rodnică de un drumeţ trudit. Pe urmă vine rândul veştilor, când avem să alcătuim tustrei sfat. — Toate le fac cât ai bate din palme, se ridică înfocată de la locul ei jupâneasa Tudosia, numai vă poftesc să nu începeţi judecăţile divanului fără mine. Pe când jupâneasa Tudosia umbla în dulapuri căutând, ori ieşea cătră cămara de alături înturnându-se iar, Nasta se învârtea neliniştită în preajma oaspetelui. Jder îi cerceta din când în când zâmbetul, dar în el nu putea ceti nimic. Nici nu-i putea pune întrebări arzătoare câtă vreme jupâneasă Tudosia nu se depărta. Pricepea de la copilă numai acea privire cu care-i mai ceruse răspuns c-o săptămână în urmă — dacă i-i dragă. De asemeni acest răspuns i-l cerea prin anumite mişcări ale trupuşorului ei înveşmântat în foi largi de matasă. Când acele foi umblau furiş spre un colţ al odăii; când se răsuceau deodată zbătându-se ca un val; când rămâneau în loc alinându-se. — Ionuţ, îi şopti ea pripit, când rămaseră singuri; n-avem decât câteva clipe până ce se întoarce iar mama. Vreau să te vestesc ce să-i spui: că măria sa Alexandrel pofteşte să ştie cum mergem cu sănătatea; şi că nu târzie vreme măria sa va veni. Altceva am să-ţi spun eu după aceea, într-un loc unde nu vom fi decât doi. Să n-adormi şi să stai treaz. Pân-atuncea spune repede ce vreau să ştiu eu. Jder îi răspunse fără cuvinte, cuprinzând-o şi sărutând-o. La zgomotul de paşi al jupânesei Tudosia, amândoi rămaseră despărţiţi şi liniştiţi ca nişte sfinţi. După ce feciorul comisului îşi îndeplini cătră stăpâna casei solia, cu vorbe întortochiate şi desluşiri atunci născocite, fu cuprins de o trudă nebiruită. Şi nu mult după aceea, la al patrulea ceas al nopţii, pe când sta treaz în cămara lui, ascultând orice mişcare afară şi-n păreţi, jupâniţa Nasta veni lângă el. Se simţi cuprins dintr-odată ca şi cum cineva ar fi vrut să-l sugrume. — Stai liniştit, îi strecura în ureche vorbe fierbinţi fata. Acuma pot să-ţi spun de ce ţi-am părut atunci bolnavă. — Acuma nu mai eşti — Acuma nu mai sunt, căci am nădejde în tine, Ionuţ. Înainte de a o asculta, Jder îi astupă gura. N-o lăsă multă vreme să vorbească, până ce stătu cuminte în braţele lui, suspinând şi aşteptându-i iar dezmierdările. — N-avem vreme, Ionuţ, păru ea că se spăimântă după aceea. Dacă mă strigă mama, eu nu pot decât să mă ascund sub braţul tău. — Atuncea vorbeşte. — Vorbesc. Mama doarme neîntoarsă până după miezul nopţii. Dacă îţi alături urechea de păretele din dreapta, o auzi. Sforăie subţire, parcă s-ar mira întruna. Când nu se mai aude nimic, se întoarce pe partea cealaltă. Atuncea câteodată grăieşte singură şi, uneori, când i-i frică, mă chiamă. — S-a întâmplat ceva, de ai nevoie de mine — Am nevoie, Ionuţ. Într-o noapte, mama a strigat şi a vorbit anume lucruri. Am ascultat fără voie şi m- a cuprins o spaimă. Dimineaţa, m-am rugat la Maica Domnului să fiu iertată pentru minciuna ce trebuie să spun şi am şi povestit maicei mele un vis, în care am pus cuvintele ei şi i-am arătat vedenie înfricoşată de oameni străini, negri la chip, care ameninţau viaţa lui Alexandru-Vodă. Băgând de samă că-şi ţine strâns taina am căzut la mare scârbă şi gânduri. Cu şiretlic am scos unele vorbe pe care le-am legat cu celelalte, am cercetat-o şi despre nişte trimeşi de la neamurile noastre din Lehia, care aduc aici, din când în când, câte o veste şi câte un dar, şi am înţeles acel lucru de care am fost bolnavă, oara trecută, când aţi făcut aici popas. Ionuţ Păr-Negru asculta cu luare-aminte şoaptele repezi ale jupâniţei. — Crezi într-adevăr că este primejdie pentru stăpânul meu — Cred că este, câtă vreme s-or ţinea în preajmă acei oameni străini, de care s-a înfricoşat, în somn, mama. Acum îi visez şi eu în orice noapte. Când aţi fost în cealaltă săptămână, m-am temut să nu mâneţi aici. Un om de la curtea noastră poate duce în două ceasuri ştirea acolo. Şi dacă acolo stă într-adevăr un podgheaz la pândă, aşteptând asemenea prilej, apoi până în ziuă poate să fie aici, ca să-l ieie pe coconul domnesc din aşternut. Nu ştiu cine poate trimete această ştire. Poate chiar mama să se facă vinovată de asemenea faptă. Trebuie să-ţi mărturisesc că nu mă tem atât pentru stăpânul dumnitale, cât pentru viaţa ta. Aş dori să-mi spui că-s o proastă şi n-am a mă teme de nimic, ca să te mai pot vedea; dar iar mă întorc şi cuget la primejdie, şi te rog să vii singur, căci cu tine n-are nimenea nimic. Ori fură-mă şi du-mă undeva, ca să nu mai am spaimă. Ori, când vine Alexăndrel-Vodă, nu-l lăsa să întârzie. Ori, dacă se îndărătniceşte să întârzie, tu pleacă şi lasă-l. Atuncea, dacă pleci, să nu uiţi să mă iei şi pe mine. Ionuţ căută în sărutările şi îmbrăţişările jupâniţei Nasta o înţelepciune pe care nu o putea găsi. — Cât îs în slujba Domniei, îi lămurea el, nu te pot fura. Doar să mă reped la Timiş, să mă mărturisesc mutei, şi să trimeată dumneaei hoţi. Dacă spun lui Alexăndrel-Vodă ce am aflat de la tine, ne primejduim
amândoi, eu şi tu, căci măria sa mă socoate acum la Timiş; iar eu, ca un viclean, mă aflu aici. Pentru fapta ce săvârşesc acum, măria sa poate să-mi ieie capul, căci am călcat credinţa noastră şi frăţia de cruce. Dacă porunceşte deci Alexăndrel-Vodă să vin cu el aici, eu trebuie să mă supun. Dacă răsare asupra lui o primejdie, eu trebuie să stau pe loc şi să-l apăr. Dacă în vreun chip oarecare îl fac să nu vie, mă pedepsesc pe mine, căci pier de sete; iar apa mea nu-i decât aici. Mă gândesc că poate nu-i nimic şi ţi-ai făcut vreo nălucire. — Poate fi şi nălucire, suspină copila. Cuprinde-mă iar şi spune-mi dacă pot fi aşa de fericită, iarăşi, săptămâna viitoare. Până atuncea număr ceasurile. Să nu care cumva să spui cuiva ce-ai aflat. Acuma mă tem de viaţa ta. Fără tine, mă prăpădesc şi eu în clipă. Sfârşitul acelui sfat se depărta cu totul de nălucirile de primejdie, până ce cucoşii începură a cânta pe rând, afară, straja a doua a nopţii.
Page 2 and 3:
MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
Page 4 and 5:
DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
Page 6 and 7:
Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
Page 8 and 9:
chiote. De pe zidurile mănăstirii
Page 10 and 11:
AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
Page 12 and 13:
— Prea sfinţite, grăi Domnul ap
Page 14 and 15:
fecior al lui Jder. — A fost feci
Page 16 and 17:
SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
Page 18 and 19:
tovărăşia. — Poate-i bună, m
Page 20 and 21: una şi a oamenilor de rând alta.
Page 22 and 23: SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
Page 24 and 25: Acolo descăleca şi trase din cobu
Page 26 and 27: — Eşti vânător tânăr, mânzu
Page 28 and 29: ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
Page 30 and 31: domnească şi răspundere mare. De
Page 32 and 33: — Dascălul spune că sunt nişte
Page 34 and 35: — Are să-ţi poruncească iar.
Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
Page 62 and 63: CAPITOLUL X
Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
Page 72 and 73: CAPITOLUL XI
Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
Page 76 and 77: năluciri mincinoase, atunci însea
Page 78 and 79: acuma nevoie de el. Poate că nu mu
Page 80 and 81: CAPITOLUL XII
Page 82 and 83: cară bune şi boi voinici. După s
Page 84 and 85: Dintr-odată detună chiot şi larm
Page 86 and 87: Dinspre fumegare şi dinspre râpă
Page 88 and 89: DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
Page 90 and 91: doilea comis de la Timiş, ca să a
Page 92 and 93: primească, în judecata lui, o des
Page 94 and 95: CAPITOLUL XIV
Page 96 and 97: căldări de apă de la fântână
Page 98 and 99: Sara, cei trei fraţi au făcut un
Page 100 and 101: CAPITOLUL XV
Page 102 and 103: Cinstiţii comişi se îmblânziră
Page 104 and 105: chiamă ajutor pe comisul Manole ş
Page 106 and 107: CAPITOLUL XVI
Page 108 and 109: Ce părere are Simion despre asta S
Page 110 and 111: Din iatac vistiernicul se năcăjea
Page 112 and 113: Călugărul trase în casă după s
Page 114 and 115: Poftesc pe părintele nostru, sfâr
Page 116 and 117: UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
Page 118 and 119: Pârcalabul Goian îl privi nedumer
Page 120 and 121:
dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
Page 122 and 123:
Înturnându-se amândoi spre balta
Page 124:
Table of Contents Title page CAPITO
show all

o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?