Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Prea doritoare să afle toate şi foarte vorbareţă era această ospătăriţă. Jder nu se putea feri în totul să<br />
nu fie ispitit pentru întâmplările de la Ionăşeni.<br />
— Stăpânul nostru Alexăndrel-Vodă s-a întors de acolo cu bucurie, mărturisi el în taină cătră pana Mina.<br />
— Iezus Maria! îşi înălţă ochii şi palmele spre bagdadie ospătăriţa; atunci are să se facă de aici până<br />
acolo cărare bătută.<br />
— Nu cred, pana Mina, căci avem treburi încurcate.<br />
— Vai, jupân Ionuţ, nu este treabă mai de căpetenie decât aceasta; şi noi femeile punem mare preţ pe<br />
dânsa. Cum îmi place mie să te văd pe domnia ta măcar o dată pe săptămână, place-i şi lui Alexăndrel-<br />
Vodă să se întoarcă batâr la o lună. Sunt foarte doritoare să ştiu când se întâmplă asta; deşi am să mă<br />
aflu mâhnită, pentru o pricină de mine ştiută.<br />
— Are să-ţi lipsească poate medelnicerul, pana Mina<br />
— Ah! fecioraşii aceştia nu cunosc sufletele noastre! se tângui pana Mina. Parcă eu am grija<br />
medelnicerilor Afară de asta medelnicerilor le place mai mult vinul.<br />
Când se împliniră cele patruzeci de zile rânduite de Vodă, gospodarii din ţinutul Neamţului, cu pruncul cel<br />
sosit năprasnic pe lume şi cu maica lui, având în frunte pe Căliman starostele, se înfăţişară la Cetatea<br />
Sucevii pentru botez. Vodă găsi vreme o clipă să vie să puie mâna sa domnească pe fruntea pruncului, iar<br />
starostele i se închină smerit.<br />
— Luminate stăpâne, zise el, n-am uitat să lepăd la cuhnie hârzoabele cu păstrăvi, pentru un prea slăvit<br />
cumătru şi nânaş ca măria ta.<br />
— Să fii sănătos, staroste Căliman, îi răspunse zâmbitor şi pe gânduri Vodă; să duci asemenea plăcut<br />
vânat la ospăţul nostru de după culesul pinilor şi, mai ales, la sfinţirea ctitoriei noastre celei nouă.<br />
— Numaidecât avem să fim următori poruncii măriei tale, se închină starostele. Mai cu samă de la sfinţirea<br />
acelei mănăstiri a Putnei om căuta să nu lipsim. Ne-om sili numaidecât să trăim până atunci şi să ne<br />
înfăţişăm ca într-un rai, sub lumina Domnului nostru. Rugător măriei taie suntem să ne ierţi prostia noastră.<br />
Ne place aici ia Cetatea Sucevii; văzând oştenii la odăile lor şi pe ziduri; însă, în palat, când se adună prea<br />
mult boier şi popă, pare mai degrabă iad; pe când la sfânta Putnă, avem să vedem cu adevărat raiul, şi pe<br />
luminăţia ta sub binecuvântarea lui Hristos.<br />
— Hm! poate ai dreptate, staroste, zâmbi Vodă, cu toate că vorbeşti cu o limbă prea îndrăzneaţă despre<br />
dregătorii noştri.<br />
— Să ne ierte luminăţia ta, se umili iar starostele Căliman; noi cunoaştem că pe măria ta te slăvesc<br />
curtenii; dar mai multă şi mai mare slavă îţi dă prostimea de la sate. Aşa că atunci avem să repezim<br />
păstrăvi proaspeţi la vreme, cu cei mai harnici călăreţi ai noştri.<br />
La cumătria nemţană găsise bun prilej să se alătureze şi cuviosul Stratonic; şi după ce măria sa se<br />
retrase şi adunarea ieşi din paraclis la soare, în pridvorul unde se aşezase ospăţ, cuvioşia sa căută prilej să<br />
se închine mai-marilor acelui loc, adică dascălilor domneşti.<br />
— Te-ai abătut iar la Suceava, cu doftoriile cuvioşiei talc, părinte Stratonic îl întrebă cu binevoitor<br />
zâmbet sfinţitul Amfilohie arhimandritul.<br />
— Omenirea are nevoie de mine, răspunse cu umilinţă monahul. Am încălicat şi eu pe un asin şi am umblat<br />
în umbra cinstit starostelui Căliman. Am avut aicea bucurie să văd de departe pe Vodă şi să mă apropii de<br />
sfinţia ta. De asemenea am văzut şi pe cuviosul Timoftei Sârbul, căruia, într-o zi, are să trebuiască să-i<br />
dăm cep, ca să se mai deşerte.<br />
Cuviosul părinte Timoftei râse cu multă stânjenire:<br />
— Af! asta-i pedeapsa vieţii mele, pentru care mă umilesc la Dumnezeu în fiecare zi, şi rog pe sfinţii<br />
doftori fără de arginţi Dămian şi Cozma, pe care-i prăznuim azi, să-mi deie o putere ca să depărtez de la<br />
mine lăcomia. Te fericesc pe cuvioşia ta, care pari alcătuit numai din aţe, şi te mişti ca un paingăn. Nu<br />
mănânci cinci zile într-o săptămână şi găseşti întru asta bucurie duhovnicească.<br />
— Urmând aşa, răspunse privind ager în juru-i cuviosul Stratonic, mi se luminează înţelegerea şi pot<br />
cunoaşte mai ales pe cei care ar trebui duşi la noi, subt oblăduirea vraciului nostru. Văd aici, lângă măria sa<br />
Alexăndrel-Vodă, pe unul de care mă mir de ce-i aici şi nu-i la noi.<br />
Îndeletnicindu-se harnic cu găluşte, cuviosul Timoftei îşi întoarse ochii bulbucaţi în lături şi văzu pe Ionuţ<br />
râzând lângă stăpânul său şi lângă starostele Nechifor.<br />
— Vorbeşti de copilul cel nou de casă<br />
— Vorbesc de feciorul comisului Manole Jder.<br />
— Af! af! pufni părintele Timoftei; aveam aici un diavol şi acum a mai venit unul. De când îi spun eu<br />
sfinţitului Amfilohie să-l puie la post şi la rugăciune!<br />
Jderul cel mititel, auzind, spori îndată acea aleasă adunare.<br />
— Cuvioase părinte Timoftei, se înclină el, şi cuvioase părinte Stratonic; tătuţă meu comisul Manole de la<br />
Timiş spune că gâzei i-i dat să zboare, mânzului să zburde, iar popei să cetească.<br />
— Are dreptate comisul, se lumină de zâmbet sfinţitul Amfilohie.<br />
— De acel comis am auzit că e vrednic slujitor al măriei sale, întoarse cuvânt, holbându-se, cuviosul<br />
Timoftei. De-ai ajunge şi domnia ta ca dînsui. Adevărat că mânzului i-i dat să zburde; dar bărbatul cată să<br />
dobândească înţelepciune. De când ai venit la curte, îmi bat capul să-ţi desluşesc buchile şi domnia ta nu<br />
ştii decât să râzi de dânsele şi să spui că-s furnici. Se cuvine curteanului să aibă la ştiinţa lui toate câte<br />
sunt pe lumea asta. Iată acum, după ce mi-am deşertat blidul dând slavă stăpânului nostru, se cuvine să<br />
te cercetăm întru semeţia pe care o arăţi; să vedem dacă, din zburdăciunea domniei tale, poate să iasă