aveţi vreme. Adevăr vă spun că mai puţină vreme trebuie slujitorilor măriei sale să cureţe grajdul celor patruzeci de cai domneşti, decât domniilor voastre ca să vă puneţi fustele, cerceii şi spelcile. Mezinul se veseli nespus de această mustrare, pe când Cristea mormăia nepăsător şi isprăvea cu lingura de paltin zama şi găluştile din strachină. — A mai spus o dată în divan o vorbă, urmă medelnicerul, îndemnând pe Ionuţ să soarbă vin din ulcică. A spus aşa că atuncea când strănută Vodă, apoi boierii din divan fac toţi la fel, încât detună Cetatea. De asemenea vorbe s-a supărat puţintel înalt prea sfinţitul părinte Teoctist mitropolitul. — A avut dreptate să se supere, mormăi Cristea. — Poate. Mi-a dat într-un rând şi mie învăţătură. Medelnicerule Dumitru Crivăţ, mi-a zis sfinţia sa, nu te veseli prea mult cu prietinii tăi; căci prietinii în ziua de azi sunt umbre; se arată numai când luceşte soarele. — Asta-mi place mai mult, se bucură Ionuţ; însă nu-i adevărat ce spune sfinţia sa. — Când ai să ajungi şi domnia ta cărunt ca mine, ai să cunoşti mai bine dacă-i adevărat ori nu. I-am răspuns eu, jupâne Ionuţ, că la Moldova nu se află alt lucru mai bun şi mai plăcut decât prietinia. Ş- atuncea părintele Amfilohie, stând şi cugetând, mi-a dat mie întrucâtva dreptate. Adeveresc, medelnicerule Dumitru Crivăţ, zice; când Diavolul a ispitit pe Domnul nostru Hristos purtându-l peste lume şi aducându-l pe streşina templului, nu era primăvară, nici nu l-a purtat pe deasupra Moldovei: căci atuncea Hristos s-ar fi înduplecat să rămână în ţara asta. Vistiernicul se grăbi să guste şi din talgerul al doilea plachia de mălai mărunţel şi să deşerte din nou ulcica. Părea cufundat într-o socoteală lăuntrică, numărând zilele pe degete; după aceea se ridică de la locul său căutând sfat şi sprijin în soţia sa. Ospătarul leah îl călăuzi înlăuntru. Îndată apăru, în locul lui, pana Mina, aducând în fiecare mână câte-un sfeşnic de alamă cu luminare de seu. Puse sfeşnicele pe masă de o parte şi de alta a ulciorului şi se aşeză pe scaun lângă Ionuţ. — Pana Mina e prietina noastră, zise cătră tovarăşul său mai tânăr medelnicerul, clipind dintr-un ochi. Aici e un loc unde vin eu din când în când, să-mi uit năcazurile. Pan Iohan are treabă cu negustoriile lui în Lehia şi atuncea vinul de la ospătăria asta s-a învăţat să fie mai bun. Ospătăriţa se alătură uşor şi cu voie bună de fecioraş, punând mânuţa ei pe braţul lui. El se feri. — E încă spărios, zâmbi ea. Îl aduci măriei sale Alexandru-Vodă Despre domnia sa mi-ai vorbit — Da. — Î l aşteaptă măria-sa Alexandru-Vodă, ca să mai iasă de la dascălii lui şi de subt asprimea Chiajnei- Doamna — Aşa este, pana Mina, încuviinţă Crivăţ; eu, care sunt cel mai umilit medelnicer şi oştean al măriei sale, am parte de mai multă lărgime şi bucurie decât coconul domnesc; şi nici n-aş fi dorit să fiu altcineva decât Dumitru Crivăţ, cel mai umilit medelnicer, căci astfel pot veni să te văd râzând. Am să-l poftesc pe acest tinerel boieraş să mai soarbă puţintel vin, după aceea să se uite la dumneata, pana Mina; iar dumneata să te lipeşti de el şi să-l săruţi, să vedem cum are să-i placă. Ionuţ primi îndată arsura sărutării şi pipăi fără voie trupul plin ca de potîrniche al ospătăriţei. Se simţi ameţit. — Asta-i o învăţătură mai bună decât a dascălilor, râdea cel mai umilit medelnicer. După asemenea prietinii să ştii domnia ta că suspină şi Alexandru-Vodă. Se întâmplă că măria sa a poruncit să fii aici mâni. Pentru asta măria sa Vodă, plecând la treburile ce are, a lăsat pe Alexandru-Vodă, ca să i te închini, fiind domnia ta slujitor nou şi tovarăş al lui Alexandrei. Deci, tot după aceeaşi poruncă a lui Ştefan-Vodă, noi, curtenii şi oştenii anumiţi ai coconului domnesc, purcedem de aici şi-l căutăm pe măria sa în ţinutul Hotinului. Până ce ajungem la ţinutul Hotinului, ne abatem şi într-un loc cătră hotarul leşesc, unde se găseşte ceva ce de mult doreşte să vadă iar Alexăndrel-Vodă. — La Ionăşeni întrebă cu surprindere şi mare bucurie Ionuţ. Crivăţ râse: — Vezi, pana Mina, câte ştie acest boieraş Poţi să-l mai săruţi o dată. Ospătăriţa privi pe Ionuţ lung. Văzu o flacără în ochii lui şi nu îndrăzni să îndeplinească şi de-al doilea dorinţa medelnicerului.
CAPITOLUL IX
- Page 2 and 3:
MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5: DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7: Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 8 and 9: chiote. De pe zidurile mănăstirii
- Page 10 and 11: AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13: — Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15: fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17: SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19: tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21: una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23: SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25: Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 26 and 27: — Eşti vânător tânăr, mânzu
- Page 28 and 29: ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31: domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33: — Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35: — Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63: CAPITOLUL X
- Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71: puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 72 and 73: CAPITOLUL XI
- Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77: năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79: acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81: CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83: cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85: Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 86 and 87: Dinspre fumegare şi dinspre râpă
- Page 88 and 89: DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91: doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93: primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95: CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97: căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99: Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 100 and 101: CAPITOLUL XV
- Page 102 and 103: Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105:
chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107:
CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109:
Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111:
Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113:
Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115:
Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117:
UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119:
Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121:
dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123:
Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124:
Table of Contents Title page CAPITO