o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

aveţi vreme. Adevăr vă spun că mai puţină vreme trebuie slujitorilor măriei sale să cureţe grajdul celor
patruzeci de cai domneşti, decât domniilor voastre ca să vă puneţi fustele, cerceii şi spelcile.
Mezinul se veseli nespus de această mustrare, pe când Cristea mormăia nepăsător şi isprăvea cu lingura
de paltin zama şi găluştile din strachină.
— A mai spus o dată în divan o vorbă, urmă medelnicerul, îndemnând pe Ionuţ să soarbă vin din ulcică. A
spus aşa că atuncea când strănută Vodă, apoi boierii din divan fac toţi la fel, încât detună Cetatea. De
asemenea vorbe s-a supărat puţintel înalt prea sfinţitul părinte Teoctist mitropolitul.
— A avut dreptate să se supere, mormăi Cristea.
— Poate. Mi-a dat într-un rând şi mie învăţătură. Medelnicerule Dumitru Crivăţ, mi-a zis sfinţia sa, nu te
veseli prea mult cu prietinii tăi; căci prietinii în ziua de azi sunt umbre; se arată numai când luceşte
soarele.
— Asta-mi place mai mult, se bucură Ionuţ; însă nu-i adevărat ce spune sfinţia sa.
— Când ai să ajungi şi domnia ta cărunt ca mine, ai să cunoşti mai bine dacă-i adevărat ori nu. I-am
răspuns eu, jupâne Ionuţ, că la Moldova nu se află alt lucru mai bun şi mai plăcut decât prietinia. Ş-
atuncea părintele Amfilohie, stând şi cugetând, mi-a dat mie întrucâtva dreptate. Adeveresc, medelnicerule
Dumitru Crivăţ, zice; când Diavolul a ispitit pe Domnul nostru Hristos purtându-l peste lume şi aducându-l
pe streşina templului, nu era primăvară, nici nu l-a purtat pe deasupra Moldovei: căci atuncea Hristos s-ar
fi înduplecat să rămână în ţara asta.
Vistiernicul se grăbi să guste şi din talgerul al doilea plachia de mălai mărunţel şi să deşerte din nou
ulcica. Părea cufundat într-o socoteală lăuntrică, numărând zilele pe degete; după aceea se ridică de la
locul său căutând sfat şi sprijin în soţia sa. Ospătarul leah îl călăuzi înlăuntru. Îndată apăru, în locul lui,
pana Mina, aducând în fiecare mână câte-un sfeşnic de alamă cu luminare de seu. Puse sfeşnicele pe masă
de o parte şi de alta a ulciorului şi se aşeză pe scaun lângă Ionuţ.
— Pana Mina e prietina noastră, zise cătră tovarăşul său mai tânăr medelnicerul, clipind dintr-un ochi.
Aici e un loc unde vin eu din când în când, să-mi uit năcazurile. Pan Iohan are treabă cu negustoriile lui în
Lehia şi atuncea vinul de la ospătăria asta s-a învăţat să fie mai bun.
Ospătăriţa se alătură uşor şi cu voie bună de fecioraş, punând mânuţa ei pe braţul lui. El se feri.
— E încă spărios, zâmbi ea. Îl aduci măriei sale Alexandru-Vodă Despre domnia sa mi-ai vorbit
— Da.
— Î l aşteaptă măria-sa Alexandru-Vodă, ca să mai iasă de la dascălii lui şi de subt asprimea Chiajnei-
Doamna
— Aşa este, pana Mina, încuviinţă Crivăţ; eu, care sunt cel mai umilit medelnicer şi oştean al măriei sale,
am parte de mai multă lărgime şi bucurie decât coconul domnesc; şi nici n-aş fi dorit să fiu altcineva decât
Dumitru Crivăţ, cel mai umilit medelnicer, căci astfel pot veni să te văd râzând. Am să-l poftesc pe acest
tinerel boieraş să mai soarbă puţintel vin, după aceea să se uite la dumneata, pana Mina; iar dumneata să
te lipeşti de el şi să-l săruţi, să vedem cum are să-i placă.
Ionuţ primi îndată arsura sărutării şi pipăi fără voie trupul plin ca de potîrniche al ospătăriţei. Se simţi
ameţit.
— Asta-i o învăţătură mai bună decât a dascălilor, râdea cel mai umilit medelnicer. După asemenea
prietinii să ştii domnia ta că suspină şi Alexandru-Vodă. Se întâmplă că măria sa a poruncit să fii aici mâni.
Pentru asta măria sa Vodă, plecând la treburile ce are, a lăsat pe Alexandru-Vodă, ca să i te închini, fiind
domnia ta slujitor nou şi tovarăş al lui Alexandrei. Deci, tot după aceeaşi poruncă a lui Ştefan-Vodă, noi,
curtenii şi oştenii anumiţi ai coconului domnesc, purcedem de aici şi-l căutăm pe măria sa în ţinutul
Hotinului. Până ce ajungem la ţinutul Hotinului, ne abatem şi într-un loc cătră hotarul leşesc, unde se
găseşte ceva ce de mult doreşte să vadă iar Alexăndrel-Vodă.
— La Ionăşeni întrebă cu surprindere şi mare bucurie Ionuţ.
Crivăţ râse:
— Vezi, pana Mina, câte ştie acest boieraş Poţi să-l mai săruţi o dată.
Ospătăriţa privi pe Ionuţ lung. Văzu o flacără în ochii lui şi nu îndrăzni să îndeplinească şi de-al doilea
dorinţa medelnicerului.