o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

— Domnia ta ai urmat o altă rânduială a vieţii, vistiernice.
Cristea Păr-Negru se supuse cu umilinţă, coborând genunchii şi aplecându-şi fruntea.
— Da, măria ta. Ştiu că stăpânului nostru i-i cunoscută suferinţa anume a fratelui meu, de aceea măria
sa se milostiveşte să-l ierte. Tagma aceasta, măria ta, nu mai poate avea dragoste decât cătră Domnul
său, ceea ce este bine şi folositor măriei tale. Comisul al doilea Simion are soţie datoria lui şi prunci aceste
minunate dobitoace pe care Dumnezeu le-a dat domnilor ca să găsească în ele repeziciune, desfătare şi
putere.
Vodă se întoarse spre bătrânul comis:
— Sunt prea mulţămit, jupâne Manole, de acest fiu al domniei tale. A moştenit limbă dulce de la
jupâneasa Ilisafta.
— Asta-i numaidecât, măria ta, se grăbi să încuviinţeze comisul, după care oftă, înegurându-se puţintel.