Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
colaci proaspeţi. Or apuca şi ceilalţi slujitori ce-or mai găsi şi vor duce la deal.<br />
— Dragu mamei, să nu uiţi şi faţă de masă de întins pe iarbă. Să-ţi deie nana Chira toate. Eu atâta m-am<br />
trudit, încât nu mă mai mişc de-aici. Zadarnică mi-a fost silinţa, dacă nu mă pot învrednici să văd subt<br />
acoperişul meu pe măria sa.<br />
— N-ai grijă, muţă, am să fac eu toate bine, spunând măriei sale că toate sunt întocmite de domnia ta.<br />
Am să-i spun: măria ta, aceşti colaci, cum nu ştie să-i facă nimeni altcineva, sunt împletiţi de însăşi mânile<br />
comisoaiei Ilisafta. Mi-a făcut şi mie două pupeze. Una o dau măriei sale Alexăndrel-Vodă. Şi acest clapon,<br />
măria ta, de care mânca Mavrichie-împărat, este gătit tot de comisoaia Ilisafta. Numai aceste prepeliţi, cu<br />
mult mai puţin bune, le-a pregătit sluga supusă a măriei tale Ionuţ Păr-Negru.<br />
Vistiernicul Cristea şi jupâneasă Candachia ascultaseră cu mare uimire acest schimb grăbit de vorbe.<br />
— Atuncea noi cum rămânem Întrebă cu patos soţia aşa de frumoasă şi de gătită a vistiernicului.<br />
Comisoaia o privi cu prefăcută milă.<br />
— Vai, ce bine-mi pare c-ai venit la noi, dragă noră. De mirare este această rânduială care nu îngăduie<br />
femeilor să intre la ceairurile domneşti. Vistiernicul poate va găsi putinţă s-ajungă acolo, o dată cu fratele<br />
său. Iar dumneata te vei nevoi să rămâi, ca să ne ţinem de urât una alteia. Să nu uiţi, Ionuţ, să spui măriei<br />
sale vorbele acelea, întocmai.<br />
— Nu uit, muţă. Le-am înjghebat şi le-am cumpănit eu de mai nainte.<br />
Vistiernicul stătu o vreme cugetând, cu sprâncenele uşor încruntate. Apoi îşi mişcă spre maica sa<br />
înfăţişarea-i falnică. Glasul lui dulce semăna întocmai cu al mamei lui, cu deosebire numai că avea un ton<br />
mai coborât. În acel glas, în acea privire castanie, era un anumit farmec, la care se adăogeau şi vorbe<br />
rotunjite sunând întrucâtva gol.<br />
— Maică dragă şi jupâneasă Ilisafta, grăi el venind la comisoaie, cuprinzând-o de după umăr şi<br />
sărutându-i dreapta; pot să-i dau şi eu măriei sale lămuririle pe care le doreşti, ca să-şi aducă aminte de<br />
domnia ta, să dea din cap şi să zâmbească. Ce vorbe poate să rostească Ionuţ în faţa unei asemenea<br />
straşnicii lui i se încleşta limba. Pe când eu, care am, precum se ştie, lăudat dar al vorbirii, am să-i mai<br />
spun altele măriei sale. Văzând că-i plac mânjii şi harmasaraşii, am să-i laud — căci cu adevărat — am să-i<br />
spun eu măriei sale — Dumnezeu a dăruit omului acest minunat dobitoc, ca să scurteze căile, să treacă cu<br />
el ape fără poduri şi să bată războaiele.<br />
— Potrivite vorbe, încuviinţă, zâmbind, jupâneasa Candachia. Le-ai mai spus cândva măriei sale şi i-au<br />
plăcut.<br />
— Am să i le mai spun o dată şi au să-i placă iar. Are să-mi dea iarăşi inel şi are să mă laude iarăşi. Căci<br />
eu cunosc taina când trebuie să le spun. Nici după întâiul pahar de vin, nici după al noulea; ci la mijloc,<br />
după al cincilea. Mă bucur, mamă, că nu ţi s-a întâmplat nimic. Aşa are nărav acel tătar Gheorghe<br />
Botezatu de mă sparie că te-ai bolnăvit, ori ai căzut, ca să sar cu spaimă şi să vin cu mare grăbire. Cu<br />
toate că ştiu că acesta-i un meşteşug al lui, totdeauna vin numaidecât.<br />
— Faci bine, vistiernice Cristea: du-te şi cere cal de la Ionuţ, ca să ajungi mai degrabă. Eu rămân cu<br />
noră-mea, fiind asta mare bucurie inimii mele. Rău îmi pare că măria sa ne ocoleşte, urmă comisoaia,<br />
poftind pe jupâneasă Candachia în pridvor. Mai bine i-ar fi şezut în locul acela pe divan, unde te-ai aşezat<br />
dumneata, decât să se ostenească prin soare şi să vorbească cu herghelegiii.<br />
— Într-adevăr, aici e locul cel mai bun, încuviinţă Candachia, cuibărindu-se în colţul obişnuit al<br />
comisoaiei. Jupâneasă soacră, mi se pare că ţi-am luat locul, tresări ea cu grijă.<br />
— Îţi şade bine în el şi dumnitale, o linişti jupâneasa Ilisafta, subţiindu-şi buzele. Să fii sănătoasă şi să ai<br />
noroc la toate, cum ai avut de vistiernicul Cristea, feciorul nostru.<br />
Vistierniceasa îşi ascuţi şi ea limba, închinându-se:<br />
— Mulţămesc dumnitale, jupâneasă soacră. Drept este că mai ales lui Dumnezeu avem a mulţămi, eu şi<br />
Cristea, pentru tinereţă şi avere. Vistiernicul poate are a mulţămi şi tatălui meu pentru trei moşii. Are a-ţi<br />
mulţămi şi dumnitale pentru darul vorbirii întru care îţi samănă.<br />
— Dragă noră, tinereţele şi averile trec; darul de care vorbeşti rămâne până la bătrâneţă.<br />
— E adevărat şi se vede asta, încuviinţă Candachia râzând plăcut şi scuturându-şi inelele cerceilor.<br />
Jupâneasă Ilisafta nu găsi degrabă săgeata ageră de care avea nevoie în acea clipă; întoarse ochii<br />
holbaţi şi mânioşi cătră cămărăşiţă, care apăruse în prag.<br />
— Ce este, Chiră<br />
— Nu-i nimic, stăpână; fărădecât au năvălit tătarii, prădând cuhnea, iar în fruntea lor era jupânelul Ionuţ.<br />
Comisoaia se descreţi râzând. Pe când cele două jupânese începeau din nou să-şi treacă una alteia<br />
vorbe plăcute, măria sa intrase în aşezământul de la Timiş, cercetând casele hergheliei, ceairurile şi<br />
păşunile.<br />
Vistiernicul Cristea ajunsese la vreme. Lepădă cătră nişte slujitori frâul calului şi se alătură de alai,<br />
încercând să străbată în frunte. Nu mai era cu putinţă. Erau, între el şi puţinii boieri din jurul măriei sale,<br />
patru rânduri de câte cinci panţiri, care, fără să se întoarcă să vadă cu cine au de-a face, îl lepădau într-o<br />
parte cu umerii, ori pe unde năzuia să-şi facă loc.<br />
De lângă Vodă nu lipsea dumnealui Bodea, hatman şi portar al Sucevii. De asemeni, în stânga măriei sale,<br />
umbla Toma logofătul. În dreapta era Alexăndrel-Vodă, şi, îndată după Alexandrei, comisul Manole. După<br />
rândul acesta întăi urma starostele Nechifor Căliman.<br />
Cel puţin dac-ar putea ajunge lângă starostele vânătorilor! Îşi făcea socoteală vistiernicul. Trebuie s-<br />
aştepte un prilej şi o desfacere a alaiului, la o întorsătură. Prilejul acesta nu întârzie să se arate.