— Eşti vânător tânăr, mânzule; câte paseri zboară domnia ta crezi că toate se mînîncă. Iaca, ajungem la Vânători. Nici domnia ta nu mai ai mult până la Târg. Se ridică luna şi ţii numai o întinsoare până acasă. Nu te mai opreşti nicăieri şi-ţi muşti limba dacă te mai întreabă cineva ceva, Jupîneasa Ilisafta te aşteaptă cu masa întinsă: are să te mustre pentru întârziere. Eu mă opresc. Noapte bună! Să nu te superi pe staroste. — Nu mă supăr, uncheşule. — Du-te, Făt-Frumos, şi nu mai greşi. — Mă duc; dar trebuie mai întăi să mărturisesc că i-am spus unde stă Catalan şi cine-l păzeşte. — I-ai spus acelui străin — I-am spus. Cred că n-am făcut nici un rău. — Dar de unde! Ai făcut chiar bine. Ar fi trebuit să-l pofteşti să vie cu domnia ta, să-i deschizi porţile, să-l treci pârleazurile. Eu spun numai atâta, mânzule, că un fecior de boier nu-i frumos să steie la taclale cu oamenii din prostime. Buni sunt şi oamenii de rând; dar unii dintre ei îs vicleni. — Acesta mi s-a părut om de treabă şi prietin. — Nu vorbesc de acesta; vorbesc de alţii. Fii fără grijă şi umblă sănătos. Ştii c-am prefăcut lăptocul morii, unde te scăldai când erai un ţânc numai de-o şchioapă. Dacă i-ai mai vedea o dată, l-ai cunoaşte — Pe cine Pe omul acela Cred că da. — I-ai văzut ochii — N-am băgat de samă, uncheşule. — Atuncea-i bine. Să ştii că măgăruşul cela de care te-ai înfricoşat tot trăieşte. Nu mai sta. Starostele Căliman atinse cu mâna-i mare umărul fecioraşului şi-l lăsă să treacă mai departe, pe drumul Târgului, iar el rămase în loc o vreme, mâncându-şi mustaţa căruntă şi mormăind. Când Ionuţ intră în cotitură, bătrânul îşi întoarse în loc calul şi porni îndărăt spre popasul cu gospodari veseli. Luna se ridicase spre amiază. Satul vânătorilor domneşti rămase în urma lui Jder; apele Ozanei sclipiră sub Cetate, înălţându-şi ochii cu oarecare sfială Ionuţ privi pieziş zidăriile de deasupra râpii ş-un turn din laturea dinspre Târg, pe care stătea un străjer neclintit. În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a râului, era partea cea mai primejdioasă a drumului său, căci în temeliile acelei vechi cetăţi sălăşluiau duhuri. Mulţi le-au auzit chemând şi gemând. În turnul fără de străjer cade uneori, la furtuni de vară, trăsnetul. Puse pinteni calului. Apoi deodată strânse frâul, ascultând, cu inima ghemuită. Cânta din Cetate un cucoş, cu glas stins. Îşi înghiţi frica şi-şi repezi harmăsaraşul pag. După ce ocoli Târgul, îşi domoli iar mersul pe sub dumbravă. Rupse o frunză şi cântă singurătăţii, ca să depărteze fantasmele, într-adevăr, cât cântă, le ţinu departe. Le zărea numai cu coada ochiului, mişcându-şi trupurile de abur pe fânaţuri. Veneau dintr-acolo miresme, ca suflări ale lor. Dintr-o dată tresări, de sunet de corn. O bucurie năprasnică îi umplu toată fiinţa şi izbucni într-un strigăt: — Dumneata eşti, bădiţă Simioane — Noi suntem, răspunse un glas. «Am ajuns la movila lui Balţat!» răsuflă uşurat Jderul cel mititel. Şi chiui din nou. — Hai-hai! că te-aşteaptă acasă muta, să te tragă de urechi, râdea Simion prin întuneric. Ionuţ se bucura auzindu-i numai glasul, fără să vadă încă pe fratele său mai mare.
CAPITOLUL V
- Page 2 and 3: MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5: DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7: Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 8 and 9: chiote. De pe zidurile mănăstirii
- Page 10 and 11: AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13: — Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15: fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17: SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19: tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21: una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23: SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25: Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 28 and 29: ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31: domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33: — Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35: — Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37: CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39: Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41: Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43: CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45: mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47: unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49: Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63: CAPITOLUL X
- Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71: puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 72 and 73: CAPITOLUL XI
- Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77:
năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79:
acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81:
CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83:
cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85:
Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 86 and 87:
Dinspre fumegare şi dinspre râpă
- Page 88 and 89:
DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91:
doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93:
primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95:
CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97:
căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99:
Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 100 and 101:
CAPITOLUL XV
- Page 102 and 103:
Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105:
chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107:
CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109:
Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111:
Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113:
Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115:
Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117:
UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119:
Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121:
dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123:
Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124:
Table of Contents Title page CAPITO