o_19dpserei19qdf0i1qe21l2fmlfa.pdf

Poftesc pe părintele nostru, sfârşi râzând Dămian, să mă primească şi pe mine tovarăş fără câştig la
afacere. Eu mai ales pot duce înainte cartea măriei sale, plecându-mă la anii dregători şi uitându-mă de sus
la alţii. Dacă trebuie, găsesc între supuşii lui Mehmet misiţi care să înlesnească târguiala. Un neguţător are
datoria să cunoască pretutindeni orice, să lege, să deslege, să cumpere, să vândă, nu ca să agonisească
aur, ci ca să poată face cel mai bun dar maicei sale.
Sfatul ascultă cu mirare asemenea vorbe.
Starostele Căliman se plecă la urechea comisului Manole şi zise destul de tare:
— Mie mi-au plăcut totdeauna neguţătorii mai mult decât curtenii măriei sale. Aşa acuma, domnia sa
Hărman, chelarul, nu găseşte de cuviinţă să puie un ulcior de vin pe această cinstită masă!
Vistiernicul Cristea, care de mai de mult se frământa simţind bolduri la limbă şi socotindu-se părăsit de
cuvenita laudă, găsi prilej să se ridice cu îndârjire şi să arate că, oricât de bună ar fi iscusinţa şi blândeţa
unora, cu necredincioşii nu se poate face nimica; şi, după cum a dovedit luminăţia sa Ştefan-Vodă, de la
spurcatul Mehmet nu poţi lua înapoi ce e al tău decât cu arma.
— Aşa că, dacă nu se poate altminteri, noi intrăm acolo şi batem război.
— Eu şi cu fratele nostru cuviosul Nicodim nu ne pricepem bine ce-avem de făcut, mărturisi comisul al
doilea Simion. Poate să facem negoţ, poate să tragem sabia; dar până ce n-om sta la faţa locului,
părintele nostru comisul nu ne poate porunci aşa — ori altfel. Aş îndrăzni să arăt luminatului sfat că se
apropie miezul nopţii şi băietul fuge cu treizeci de ceasuri înaintea noastră; deci e vremea să încălicăm.
— Ptiu, drace! îşi scutură pletele starostele Nechifor, mi se pare mie că toţi au dreptate. Am şi eu, carele
n-am pus în gură pită şi vin de la ceasul al treilea al dimineţii. Dacă dumnealui comisul porunceşte să vie
caii, apoi n-avem alta de făcut decât să ne sculăm de aici şi să ne ducem.
— Să vie caii, mormăi posomorât comisul Manole Păr-Negru, iar Dămian să puie în sân cartea măriei sale.