CAPITOLUL XV
PE NEAŞTEPTATE IONUŢ PUNE LA CALE CEA MAI MARE NEBUNIE Mai bune decât descântecele jupânesei Ilisafta şi desfacerile Chirei cămărăşiţei, au fost poruncile comisului Manole şi doftoriile lui Simion, ca să scoată din Jderul cel mititel amorţirea ce-l cuprinsese. Înainte de ceasul întăi al zilei, când scânteia brumărelul pe colnice, amândoi fraţii erau călări pe sub streşina pădurii, dând ocol închisorilor. Uneori se opreau sub cireşi cu frunzele pălite, roşii ca o aramă nouă, şi ascultau în poienile dinlăuntrul mugetul cerbilor. Coborau la adăpători, unde se băteau şi nechezau subţire mânzocii călăuziţi de îngrijitorii lor; după aceea poposeau la caii de patru ani, sub şoproane, unde erau pregătite meşteşugurile de scopire. Erau şi alte lucrări de îndeplinit într-o herghelie mare ca aceea. Erau nebuni ce trebuiau potoliţi şi nărăvaşi de întors la cuminţenie. Ionuţ Jder era foarte lăudat pentru îmblânzirea sălbaticilor. până la amiază era atâta frământare şi atâta lucru, încât amândoi fraţii cădeau de trudă în umbrar; îmbucau repede bucatele trimese de la curte şi se întorceau pe spate, închizând ochii şi lăsându-se mângâiaţi de sârmele de aur pe care le strecura soarele prin crengi în adăpostul lor. Abia aţipea mezinul, şi comisul al doilea strănuta cu zgomot, făcându-l să tresară. Până într-amurg de asemeni nu era pentru Ionuţ hodină. Gândurile — dovedise comisul cel bătrân — sunt cei mai harnici duşmani ai omului. Nu-i altă doftorie pentru Jder cel mititel decât să cadă butuc în culcuş şi să doarmă somn fără vise. Cu toate acestea demonii care se chiamă gânduri găseau chip să-l cerceteze şi-l cercetau mai ales atuncea când el părea mai alinat. Orice rană de asemeni are vindecare, adăogise bătrânul comis Manole. Omul, chiar tânăr, are mai multă înţelegere decât un cal; s-ar putea spune că are şi înţelepciune; deci acolo unde calul sare în două picioare şi bate cu copitele, omul stă puţintel şi cugetă. De aceea vracii au pentru cai alte meşteşuguri şi pentru oameni altele. Într-o sâmbătă, cătră sfârşitul lunii septemvrie, amândoi fraţii coborau la curte înainte de asfinţitul soarelui, ca să dea samă bătrânului comis de slujba lor şi să primească alte îndreptări pentru alte treburi. Găsiră la odaie an cal străin; argaţii îi luau şaua şi-l grijeau. Comisul Simion cunoscu calul. — Avem veste de la fratele nostru Dămian, dădu el lămurire lui Ionuţ. Mezinul căscă de trudă. Ajungând la pridvor, văzu pe Iosip slujitorul de la Liov şi se bucură întrucâtva, ca de o cunoştinţă veche. Îi rămăsese plăcută amintire de sfatul de la focul gospodarilor, în noaptea înălţării, când se întorcea singur la Timiş. Slujitorul neguţătorului Dămian se închină cu voie-bună înaintea fraţilor. După asta se întoarse iar la comisul Manole. Sosise în prag, ca s-asculte numai c-o ureche, şi jupâneasa Ilisafta: dar, cum aflase vestea cea bună, se aşezase pe divan în cuibarul domniei sale. Vestea cea bună era că jupân Dămian, neguţătorul, se afla pe cale, cu trei zile în urmă, venind să se închine lui Vodă, la Cetatea Sucevii, şi să-i aducă nişte prea frumoase pielcele de soboli. Acele pielcele le primise de puţină vreme prin Ţara Rusească tocmai de la Marea de ghiaţă şi-i făceau numaidecât trebuinţă măriei sale pentru un strai femeiesc; de unde se înţelege că nu târzie vreme Vodă are să aducă la curtea sa Doamnă nouă. — Am primit şi noi asemenea veste, dădu încredinţare jupâneasa Ilisafta, are să vie Doamnă la noi o mireasă tocmai de dincolo de Marea, fiică de împăraţi pribegi, fugari de la Ţarigrad. — Eu despre asta nu ştiu nimica, ridică din umeri comisul cel bătrân. Să fie blagoslovită acea Doamnă, care va fi, ca să poată purta sobolii aduşi de feciorul nostru Dămian. Noi am vrea să ştim mai ales dacă feciorul nostru e sănătos. — Sănătos, cinstite comise, şi tare ca criţă. Nu l-am văzut schimbat din firea lui niciodată. — Atuncea bine; să ia pildă şi alţii. N-are decât să-i vie măriei sale acea împărătiţă greacă. Iar dacă aduce Dămian şi jupânesei Ilisafta cealaltă bucată de matasă pentru care i-a trimes răspuns, e şi mai bine. — Aduce şi matasa, se grăbi să răspundă Iosip. Cum se închină lui Vodă, stăpânul meu purcede fără întârziere într-acoace la părinţii săi. N-a uitat nici de bucata de postav de Flandra. Domnia sa se închină la cinstita faţă a domniei voastre şi pofteşte să vă găsească bucuroşi. până atuncea puteţi afla de la mine felurite veşti. De unele Ţara Leşească e plină; pe altele le ştim numai noi. Comisoaia Ilisafta se foi în cuibarul său. — Unii dintre comişi, zise ea, n-ar fi doritori să afle asemenea veşti. Deşi de la ei s-a ştiut despre Împărătiţă greacă, acuma se fac a uita, ca şi cum n-ar mai şti nimica, şi, deşi poftesc să afle toate câte sunt pe lume, se prefac că nu le trebuie nimic şi întorc capul. Pe când noi dorim să ştim, deoarece altă bucurie nu avem în singurătatea noastră. Alţii au vânturat lumea, noi am stat aici; alţii ştiu toate, noi nu ştim nimica; deci vreau să cunosc acele veşti cu trei zile înainte. Este poate veste că feciorul nostru Dămian are de gând să facă nuntă, cum mi se arată în vis în unele nopţi — Are să fie şi asta pe la primăvara viitoare, mărturisi Iosip de la Nimirceni. Până acuma-s numai vorbe. S-ar fi găsit o fată de neguţător litvan de la noi de la Liov. Încă nu ne înţelegem din zestre. — Dacă nu-i pornit nimica, e ca şi cum nici n-ar fi, mormăi comisul. — Ai răbdare, ai răbdare, îl îmblânzi jupâneasă Ilisafta. Numai noi femeile ştim cât de greu se fac nunţile. — Se fac cu prea multă vorbă. — Atunci să ştie cinstiţii comişi că, fără vorbă, nu se săvârşeşte nimica pe lumea asta. — Dovada-i de faţă, jupâneasă Ilisafta, iar Iosip stă şi aşteaptă, uitându-se când încolo, când încoace. — D-apoi că omul ar vrea să grăiască, numaicât nu-l lasă cinstiţii comişi.
- Page 2 and 3:
MIHAIL SADOVEANU FRAŢII JDERI Volu
- Page 4 and 5:
DESPRE HRAMUL SFINTEI MĂNĂSTIRI N
- Page 6 and 7:
Petru Aron-Vodă. Îndată ce m-au
- Page 8 and 9:
chiote. De pe zidurile mănăstirii
- Page 10 and 11:
AICI SE ARATĂ UN VOIEVOD MARE ŞI
- Page 12 and 13:
— Prea sfinţite, grăi Domnul ap
- Page 14 and 15:
fecior al lui Jder. — A fost feci
- Page 16 and 17:
SE VEDE CUM SE LEAGĂ O FRĂŢIE DE
- Page 18 and 19:
tovărăşia. — Poate-i bună, m
- Page 20 and 21:
una şi a oamenilor de rând alta.
- Page 22 and 23:
SE VĂDESC ŞI ALTE CUSURURI ALE PR
- Page 24 and 25:
Acolo descăleca şi trase din cobu
- Page 26 and 27:
— Eşti vânător tânăr, mânzu
- Page 28 and 29:
ÎN CARE SE ÎNFĂŢIŞEAZĂ COMISU
- Page 30 and 31:
domnească şi răspundere mare. De
- Page 32 and 33:
— Dascălul spune că sunt nişte
- Page 34 and 35:
— Are să-ţi poruncească iar.
- Page 36 and 37:
CAPITOLUL VI
- Page 38 and 39:
Simion. Despre părintele Nicodim n
- Page 40 and 41:
Mai înainte decât toţi, pe drumu
- Page 42 and 43:
CAPITOLUL VII
- Page 44 and 45:
mi se dea drumul din strânsoare. C
- Page 46 and 47:
unii şi de alţii până ce a obli
- Page 48 and 49:
Îşi lăsă slujitorii şi urmă p
- Page 50 and 51: UMBLÂND PE DRUMUL SUCEVII, IONUŢ
- Page 52 and 53: Jupâneasă Candachia se oţărî.
- Page 54 and 55: aveţi vreme. Adevăr vă spun că
- Page 56 and 57: ÎN CE CHIP JDER CEL MITITEL A AJUN
- Page 58 and 59: Ciudat i se părea coconului domnes
- Page 60 and 61: — Nu înţeleg de ce îndrăzneal
- Page 62 and 63: CAPITOLUL X
- Page 64 and 65: asfinţitului Domnul îşi ridică
- Page 66 and 67: ăspuns la o întrebare a noastră.
- Page 68 and 69: trebuia să găsească pe dumnealui
- Page 70 and 71: puie în mâna domniei tale. — N-
- Page 72 and 73: CAPITOLUL XI
- Page 74 and 75: capra căruţii mormăi repezit câ
- Page 76 and 77: năluciri mincinoase, atunci însea
- Page 78 and 79: acuma nevoie de el. Poate că nu mu
- Page 80 and 81: CAPITOLUL XII
- Page 82 and 83: cară bune şi boi voinici. După s
- Page 84 and 85: Dintr-odată detună chiot şi larm
- Page 86 and 87: Dinspre fumegare şi dinspre râpă
- Page 88 and 89: DESPRE IEŞIREA ÎN PRADĂ A TĂTAR
- Page 90 and 91: doilea comis de la Timiş, ca să a
- Page 92 and 93: primească, în judecata lui, o des
- Page 94 and 95: CAPITOLUL XIV
- Page 96 and 97: căldări de apă de la fântână
- Page 98 and 99: Sara, cei trei fraţi au făcut un
- Page 102 and 103: Cinstiţii comişi se îmblânziră
- Page 104 and 105: chiamă ajutor pe comisul Manole ş
- Page 106 and 107: CAPITOLUL XVI
- Page 108 and 109: Ce părere are Simion despre asta S
- Page 110 and 111: Din iatac vistiernicul se năcăjea
- Page 112 and 113: Călugărul trase în casă după s
- Page 114 and 115: Poftesc pe părintele nostru, sfâr
- Page 116 and 117: UNDE ŞI CUM L-AU GĂSIT JDERII CEI
- Page 118 and 119: Pârcalabul Goian îl privi nedumer
- Page 120 and 121: dea samă de ele lui Alah-Dumnezeu.
- Page 122 and 123: Înturnându-se amândoi spre balta
- Page 124: Table of Contents Title page CAPITO