anale 5.pdf

84 LUCR.iST., LC.C.S., CARTOFUL, 1975, VOL. V.
Rezultatele e~rimate îngT'ude au fost ealculate prin acelea,şi metQde statlsti'ce.
. Pentru stabiUrea diferenţelor între metodele de testave folosite s-au efectuat
corelaţii in cadrul soiurHorşi pe fiecare soL De asemenea pentru toa!te metodele
s-a analizat variabilitatea car,acterului în cadrul fiecărui soi.
REZULTATE OBŢINUTE ŞI
DISCUŢII
Analizînd comparativ indicii testării rezistenţei tubercu:i1or la vătămărimecanke
(tabelul 1) luînd ca standard soiul Desiree, se constată
că variabilitatea indicilor analizaţi osd:Jează în acelaşi sens.
Gradul de variabilitaite al elasticităţii, este diferit, funcţie de genotip.
Analiza Icoerficientului de variabilitate a~atăcă aceasta v,ariază între
14,9 0 / 0 la soiul Desin~e şi 65,40/ 0 la soiul Carla. De la plus variante:e
Robusta, Quinta şi Ruta cu o valoare a indicelui de elasticitate cuprins
între 62,5 la 72,1, exprimat în gr.ade, majoritatea soiurilor se încadrează
în grupa valorilor medii ,a indicelui de elasti:eitate. O serie de soiuri ca
\Vekaragis, Flora şi Datura manifestă un indice de eilasticitate foarte
scăzut (12,9; 13)8 şi 14,5). Diferell1Jţele negative, foarte semnificative,
obţinute princai1cul confirn1ă acest fapt.
In sinteză, indicii prin eare s-a testat rezistenţa la vătămări mecanice,
statistk. grupează semnHi:caţia pozitivă şi neg.ativă !pentru indi·­
cele ele elastidtate 'şi indi:ce:e de rezistenţa cojii ca t.-'gale. Pentru indicele
de rezistenţă ll1Hximă siguranţa diferenţelo,r este mai mică, :Il1ai
ales în domeniul plus v,arianteJor. Se poate presupune că soiurile Ora,
Canpatin şi Colina cu un indice de eilasticitate mediu, au o rezistenţă
mare a eojii statistic asigurată, datorită structurii morfoanatomiee a
acesteia.
In urma grupării soiurilor pe precocităţi şi a evaluării corelaţiei
între indicele de elastidtate şi rezistenţ.a cojii tuberculHor (tabelul 2),
se constată că la majoritatea soiurilor :coerfidentul de corelaţie p-ste
foarte semnificativ, excepţie fădnd soiul Spekula) Nlaritta şi Kennehek.
Aceste soiuri din punct de vedere al rezistenţei Ja vătălnări n1eeanice
se si,tuează ~n domeniul minus v,ariantelo:r. Se poate presupune că 1;:1
valori scăzute ale indicilor anali'za,ţi aeeastă corelaţie este Ja limita
inferioară a semnificaţiei. De fapt l1i!CÎ între grupele de maturitate a
aceloraşi soiuri analizate (tabelul 2) nu există diferenţe asigurate statistic
privind indicele de erJ.alStidtate (tabel~ul 3).
in scopul staibiHrii varlabilîtăţii rezistenţei la vătămări mecanice,
ca valoare de coeficient şi exprimare, s-au con1parat statlstk evaluările
prin cele trei metode. Se constată in general 'O corelaţie strînsă între
metode.
Analizînd corelaţia dintre elasticitate şi rezistenţa cojii (figura 1)
se constată Ică aceastJa este foarte strînsă, r = 0,950***. Coeficientul de
co~elaţie strîns se manifestă şi LÎntre rezistenţa cojii şi indicele de re­
~i:stenţămaximă (figura 2) în care dispersi.a v,alorilor indilViduale este
diferită f,aţă de cea din figura 1. Corelaţia cea mal strînsă se manifestă
intre elastidtate şi indicele de rezistenţă 1l11axirnă la vătămări mecanice