anale 5.pdf

RODIeA GHIMBASAN; ·Determinarea rezistenţei la vătămare a tuberculilor
(Johnsoltl şiWil'Son 1969; Hu.nnius i F:~e.l: 1970).. În aceste
condiţii în ameHODare, .. apaire necesl1taitea elVldenţlerll. aleeSUUI rearacter.
S ehi le'k 1966 'a propus efectuarea de cercetări în amtelli1Orare, pentrtu
mă[.lrea oCllPalCitălţii de' rezistenţă la vătă,mări mecanice (dmit de H u n ­
n i ilS si Fure h s 1970).
1~ scopul stabHirii variahilităţii cara:cte\l'UJ:ui de rezistenţă la vătămări
meeanioe, începînd din anUJ1. 1970 la Institutul de tcetI'oe:tări pentru
cultura oartofului si sfeclei de zahăr - Braşov, s-a testat un sortiment
de soiuri de ea;~tof p['in >trei metode bazate pe aeellJaş pa.~'inciipiu
fizi/e, în vederea comparării valorii 1otI' şi staibiErii oelei mai bune metode
de evidenţierea fo['me~or rezistente la .vătămăd ImeiCan3ce.
MATERIALUL ŞI METODA DE LUCRU
Testărri1e s-au efectUialt pe tuheJrculiri. a 41 soiuri de cadof (t,ahelul 1), reprezentative
Ipentru 'cele trei gru!pe de precO'citJate - timpurii '/şi serpitim:puTii (1'4),
semiitînzii 1(13) şi tÎirzii (14). TulbereuQii 'au provenit \dintr-o ,cuiltură normală cu o
fu1:glI"ăşlare miiillerală medie. R:ecoltJarea 'S-a efectuat la maturitatea fiziologică fu
funcţie de perioaJda de vegetaţie a soiurilor.
Investilga:ţiHe, S-I8!U fălCuit pe un număr de 25 '!;uihereuli uni-formi, din fieicare
soi, j,ar pe tulber.oull s-aru dellilITlli.italt şi anali2:at patru selOtOiare şi anume: dorsal,
venlUral, aJpd:ool !şi biaza:1. ReziuWtwtJelle au fost din'1JeIIiPlI"ertra,te, pa:'in şiruri de Vla'liiaţie,
iar pentru stabilro:-ea Isemnifioarţiei diferenţe[or. s-a utiilzi:a!t metoda diferenţelor
l1m[ltă.
TuJberoulii destinaţi te'Stăir:ii au fost depozri.taţi la .tempera,tura camerei şi
UlThiformlizJalţi 'timlP de 1-2 zile,
..!. Determinurea elasticităţii
aJpoi s-lau Hn:a1llliZia.!t pJr;i!n
tuberculilor, cu a,j.utOl"al1
IUlI"mă-tOlarrele m'eiode:
pendruhll1ui desoris în
literatura noastră de
prin reculul injţia\l şi
M ,u r e şa J1 1;975. M'etoda dalskă oa:racterizează
fina[ a>radus de stI'lucturra modoanatomiiCă
elastiiOiltaltea
specitfilcă a tuber­
C'ulului.
Elasti:dtaitea es,te daltă de indicele de elasticitate (le) eaUiculat după relatia:
în calre: Xi
retou1luJ. j,ni,ţial;
Xi + X max .
-----·n
2
Xmax. = r€lcuilul final;
'ii = lll'Umă!I'ul de lo:virtuJri efectuate în acelaşi loc pînă la ruperea
coji!ii tubelI"i(~uJ.UJ1ui.
- Determinarea rezistenţei cojii tuberculului, G a,11 1971. Metoda inlÎ.ţială
iniVI€lSlt~~helaJZă nrumălrul :Lovituri e'Xiprlimaite în p.rocen1oo, efleetruJalte de un pendul
simplu, sUjporta:t de tulber:c.uJluJ. pînă l'a ruperea cojjj,. Nrulmă:ruJ. de lovituri (in, su·
portat de tUibeTIcu[, pină [a I'IUp'etrea. cojdj !În alcewa~i loc, a fost expdmat prin media
Il'uma-icâ a aceluiaşi num:ă1r de tuibercudi, ca şi :la metoda anterioară'. In evaJlruă[",i
s-a. utHizat alCelalŞ pendul.
- Determinarea indicelui de rezistenţă maximă, F u 'c h s 1971. EiI expcirnă
acest indice pitin vallOlalrea PWZ. A'cealStJa rezultă din IlIUImăIrUiI de lovituLt"i ('ri), suportait
de tUib€lflC'Uil pînăân momenltmJl in 'care 'coada nu a fas,t vătălmată, multiplioat
ou valoarea maJxim.ă a reculuu.ui (Xmax). EXlp~esi'a vallorkă a i:ndilceQui de rezistenţă
maximă fi'ind ;
Irm;J; = fi· Xma,v
n numărul de lovirtoci .efectuate in aloolaşi Joc pînă la ru,pe,reacojii.
X max = reculul final.