anale 5.pdf

50
LUCR.\ ST.• l.C.C.S., CARTOFUL, 1975, VOL. V.
RESINTEZA TREPTEI TETRA,PLOIDE A FORMELOR DIHAPLOIDE DE
CARTOF CREAiTE PRIN HAPLOPARTENOGENEZA STIMULATA.
T. GOREA ŞI MARINA GOLOGAN
S-au experimemtat dteva aspeote privind tetraploidizarea for­
:meilor dihapl10ide deca1"tof prin tratare cu colchicină. Din punct
de vedere metodologk s-a stabilit că tratareacolţilor dă un număr
mai mare de vîrfuri de creştere poliploidizaite decît tf'dtcu'ea
meristemelor axilar,e. Efectul maxim de poliploidizare s-a obţinut
la ocon,cemtraţie a soluţiei de colchicină de 0,2-0,5 timp
de 42-72 ore, în funcţie de structura genetică a genotipului. în
urma tratamentului ,au apă:rut pe lîngă forme complet tetraploidiza'te
o serie completă de himere peridinale {2 n = 2 3 = 8).
Prin poliploidizatre formele cLihaploide şi-au modificat principalele
caractere morfologice, îmbrăcînd.un habitus tipic tetra,ploid, iar
producţia de tubetrculi 'a ,cresout foarte muH pe seama mllrimii
tube:rculilor mai alJes în generaţia a II-a vegetativă. Numărul de
rtubercu1i a fost mai puţin afectat de modifkarea gradului ele
plo1die.
În cadrul programului privind crearea şi utilizarea în ameliorare a
formelor dihaploide de cartof, s-au organizat ee1'lcetări care au elucidat
unele aspecte cu privire la : crearea în serie a fOTimelor dihaiploide, factoriicare
inLuenţ,ează şi determină frecvenţa şi distribuţia lor în populaţiile
hibride, identificarea şi separarea lor, posibilităţile de încrucişare
a formelor dihaIPlo1de de cartof şi a hibrizilor lor, precum şi compatibilitatea
în încrucişare cu unele specii sălbatice şi spontane ale genului 50­
lanurn L. subsecţia Hyperbasarthrunt Bitt.
EXJperienţele pentru resinteza treptei tetraploide a formelor de cartof
cu 24 de cr0111ozomi create prin haplopartenogeneză stimul~ată, vin să
întregească cunloştinţele existente ou privire la metodologia de lucru
(J o h n s ton e 1939; S t el z ner 1941; Ben sin 1952; Ro t ha c­
ker şi Fied,ler 1957; Yeh şi Peloquin 1965; Ross şi cO'lab.
1967), lnodificările fenotipke ale genobpului, ca urmare a duhlării numărului
de cromozomi (R o w e 1967 a; 1967 b; F r a n ci s e n 1967;
1asi n a şi K i r s a n o v a 1968) şi să precizeze totodată locul dihaploizilor
într-o schemă de ameliorare (C ha s e 1963; Ro t hac k e r 1968 ;
G ore a 1968 ; 1973).