anale 5.pdf

328
N. COJOCARU şi T. GOREA, Comportarea unor specii la lnfecţia cu virus lVC
COMPORTAREA UNOR SPECII TUBERIFERE ALE GENULUI .. , .
SOLANUM L. SUBS:ECŢIA HYPERBASARTHRUM BITT.
LA INFECŢIAiCU VIRUSUL M.
N.COJOCARUşiT.GOREA
în anii 1970 şi 1971 s-au testat pentru rezistenţa la virusul' IVI
peste 16 500 genotipuri aparţinînd la 295 provenienţe din 68 specii
ale genului Solanum încadrate în 10 serii taxonomice. Din fiecare
provenienţă s-au inoculat 40-100 genotipurL Pentru inoculare
s-a utilizat un izolat al virusului M de pe soiul Oslava, înmulţit
pe plante de tomate. S-au efectuat cîte două inoculări şi anume
una cu pistolul şi alta cu spatula. Controlul infecţiei s-a efectuat
serologie prin metoda precipitării pe lamă. În toate provenienţele
s-au identificat genotipuri infectate, majoritatea cu o frecvenţă
de peste 50oio. Deci nu s-a pus în evidenţă prezenţa unor genp
de rezistenţă extremă la nivel de provenienţă. În unele prove-:
nienţe din speciile S. garciae, S. commersonii, S. gibbeTulosum,
S. parodii, S. ta1'ijense, S. sanctae-rosae, S. simplicifolium, S. andigena
şi S. subandigena, frecvenţa genotipurilor infectate fost
destul de redusă (sub 25 J / o). Rezultă că acestea posedă anumiţI
factori de rezistenţă, însă nu ne putem pronunţa încă asupra
lui de rezistenţă care a acţionat în materialul respectiv.
In prezent virusul M este considerat ca făeînd parte din grupa
celor mai răspîndite virusuri ale cartofului, fiind semnalat în miajoritatea
ţărilor cultivatoare de cartof din Europa, Asia şi A'lTIeriea (R o.;.
zenidaal, 1957; Gabriel, 1960; MaeLeod, 1962; Ghen:a,
] 964; K a im era z, 1964, Hor i o 'Şi calab. 1969). Pierderile de
ducţie cauzate de acest virus variază între 10-210/0 (B a w de n şi
K as:s ani s, 1964, FiI i P P o v, 1964). Cea mai sigură lTIetodă de
prevenire a pagubelor produse de virusuri o constituie cr:earea şi cultivarea
de soiuri rezistente. K a ITI e.r i3 z (1964) arată că pentru cr:~area
de soiuri rezistente la virusul M preocupările au fost în general
foarte reduse. în plus Bode (1966) :şi Bartels (1967) evidenţiază
că prin lucrările cu specii sălbatice pentru rezistenţă la alte virusuri.
se pare că a crescut sensibilitatea la virusul M în Inaterialul de amdi:o~
rare obţinut.
Condiţia esenţială pentru crearea de soiuri rezistente la virusul M
o constituie exi1stenta unor surse de reziSitentă. In sortimentul soiuriior
cultivate nu a fost' identificată pînă în prez~nt o formă sigură de ·l~e-