anale 5.pdf

LUCR. ST., LC.C.S. CARTOFUL, 1975, VOL. V.
la Sirtemia şi Bintje. Rezultă deei existenţa unei corelaţii Între reacţia
soiurile la infecţia cu VYC şi rezistenţa la infecţie în cîmp. După cum
sugerează Coc k e r ham (citat de Bag n a Il şi B rad 1e y, 1958),
rezistenţa 'mai mare a soiurilor cu reacţie de tip necrotic poate fi rezultatul
unei localizări a celor mai multe infecţii.
Referitor la rezistenta fată de VRFC se constată de asemenea o
variaţie mare în eomporta~ea s~iurilor testate. Astfel, în condiţiile noastre
s-au dovedit rezistente soiurile Sirtema, Bintje şi Braşovean, iar
foarte sensibile Colina şi .Desiree (tabelul 3). Celelalte soiuri admise în
cultură sînt luijlociu de !rezistente pînă la sensibile. Deoarece condiţiile
de răspîndire a VRFC la noi sînt în general mai puţin favorabile
oomparativ cu ale VYC, infecţi:a anuală a martorilor în medie pe trei
ani fiind de numai 16,90/ 0 pentru VRFC faţă de 71,6 0 / 0 pentru VYC
(tabelele lşi 2), se consideră că la analiza unui soi din punct de vedere
al comportării la viroze, ponderea cea mai mare trebuie aeorJdată rezistenţei
la virusul.Y.
Date fiind diferentele mari în rezistenta la cele două virusuri a
soiurilor admise în cultură, cît şi deosebiri1~ dintre zonele închilse de
producere a cartofului pentru săilnînţă din punct de vedere al potenţialului
de răspîndire a virusurilor transmilsibile prin aUde (C o j 0­
car u şi colab., 1973), se recomandă ca repartizarea soiurHor pe zone
în vederea producerii şi înmulţirii mHtedlalului de plantat să se facă
în funcţie ,şi de aceste elemente.
Comportarea soiurilor la viroze într-un cîmp cu presiune lnare
de infecţie este de asemenea foarte diferită şi variază în funcţie de numărul
anilor de cultivare consecutivă a luaterialului În condiţiile respective
(tabelul 4). Astfel, după un singur an de cultură, trei soiuri
s-au infectat într-un procent ce poate afecta semnificativ producţia şi
anume Spartaan, Bi'l1.'tje şi în mod deosebit Sirtema. După doi ani de
cultură, la acestea ser mai adaugă patru din soiurile admise la înmulţire
şi anume Braşovean, Urgenta, Ora şi Jaerla, iar după încă un an,
toate soiurile raionate au peste 10 0/ 0 plante infectate. Cele mai m:ari
dificultăţi în înmulţirea materialului pentru să.mînţă le prezintă soiurile
Sirtema, Bintje, Jaerla şi Spartalan, caracterizate în general ea foarte
sensibile la VYC.
Aceste ;rezultate permit să se stabilească pe soiuri, nu'mărul anilor
cît materialul pentru sămînţă poate fi înmulţit în condiţii de infecţie
similare celor în care s-a experimentat (cÎ'mpuri eu presiune mare
de infecţie), fără să ajungă la un grad de .infecţie virotkă care să dilninueze
semnificativ producţia de tuhereuli. Astfel de con'diţii se întîlnesc
frecvent :în loturile de înmulţire a eartofilor pentru sămînţă
din unităţile agricole /de producţie din afara zonelor închise. In acest
sens considerăm că soiu'l Sirtema, care este excesiv de sensibil, practic
nu poate fi înmulţit nieÎ un an în condiţii de presiune mare de infecţie.
Soiurile Bintje, Spartaan şi Jaer'l'a se pot înmulţi un singur an, cu condiţia
realizării unor distanţe de izolare dt mai mari de sursele puternice
de infecţie. Doi ani de înmulţire se pot realiza la soiurile Ostara,