anale 5.pdf

LUCR. ST., LC.C.S. CARTOFUL, 1975, VOL. V. 315
TESTAREA REZISTENŢEI LA VIROZELE GRAVE A SOIURILOR
;DE CARTOF CULTIVATE ÎN ROMÂNIA
N. COJOCARU
In perioada 1969-1972 s-a testat rezistenţa la infecţie, în
condiţii de cîmp, faţă de virusurile Y şi răsucirii frunzelor, la
14 soiuri de cartof, din care 11 admise în cultură. Se discută
metoda de testare şi asigurare statistică a claselor de rezistenţă.
Rezultate sigure se obţin prin experimentarea în 3 cicluri
anuale cu infectori, iar în condiţii de răspîndire puternică
a virusurilor, în două ,cicluri anuale (tabelele 1 şi 2). Exprimarea
rezistenţei pentru virusul Y se poate face prin 9 clase sau
note, iar pentru virusul răsucirii frunzelor, din cauza eondiţiilor
reduse de răspîndire, numai prin 5 clase asigurate statistic.
Compararea internaţională a rezultatelor pentru răsucirea frunzelor
leste posibilă dacă numerotarea claselor se face din doi în
doi ,şi Hinlurrne 1, 3, 5, 7, 9. Pelllbrru loondiţiile noastre se 'consideră
necesară mărimea ponderii infectorilor în testarea rezistenţei
la răsucirea frunzeloer. La virU'sul Y s-au dovedit rezistente
soiurile Măgura, Colina, Ostra, Desipee şi Braşovean (cu
reacţii necrotice putepnke la infecţie) şi foarte sensibile Sirtema,
Bintje şi Jaerla (cu simptome slabe de mozaic). Soiurile Spartaan,
Urgenta şi Ona sînt sensibile (tabelul 3). La răsucirea
frunzelorau fost foante sensibile Colina, 'Desiree şi Urgenta, iar
foarte rezistente şi rezistente Sirtema, Bintje, Braşovean şi Jaerla.
Rezistenţa la viroze şi în deosebi la virusul Y trebuie să constituie
unul din criteriile de repartizare a soiurilor pe zonele închise
şi de stabilire a perioadei de înmulţire în afara zonelor.
ValOia~rea pentru prodUloţie a soiurilor de cartof este condiţionată
în m.are măsură, pe lîngă alte însuşiri şi de rezi'stenţa la principalele boli
şi în mod deosebit la virozele grave. In acest sens K a m era z (1965)
menţionează că viaţa unor soiuri e,ste limitată de diferite virusuri alE"
cartofului, eare diminuiază mult capacitatea de producţie a acestora.
Printr-un sistem bine pus la punct de producere şi reinnoire a materialului
pentru sămînţă, capacitatea iniţială de producţie !8 soiurilor poate
fi :menţinută. Prevenirea infeetării cu viroze şi deei producerea materialului
sănătos pentru plantare este însă mai mult uşoară, luai econornică
şi mai eficientă atunci cînd se luorează cu soiuri care posedă,' o
rezistenţă relativ ridic:ată la virusurile cele mai importante. De aceea,
la aprecierea generală a soiurilor este necesar să se ia în considerare şi