anale 5.pdf

LUCR. ST., LC.C.S., CARTOFUL, 1975, VOL. V. 305
penetrare scade lnult în celelalte variante imediat după lucrări, în spe­
·eial în variantele lucrate de timpuriu şi arate adînc :sau fără cormane.
Spre deosebire de lucrările superficiale pe teren arat toamna, această
afînare se păstrează pînă la înflorit, la toate variantele pe adîncimea
de 10-20 cm, iar la freza şi arătura adîncă pînă la 30 şi 40 em adîncime.
Numărul de bulgări a fost relativ lnare după lucrările executate
prilnăvara pe teren nearat. In cadrul acestora a fost ceva mai mic după
freza şi foarte lTIare după arătura adîncă, arătura fără cormane şi scarilicator.
Dar mulţi din aceşti bulgări s-au mărunţit încă pînă la înfloritul
-eartofului, rălnînînd cea mai mică cantitate în variantele 4-6, la care
arătura şi lucrarea cu freza s-a executat mlai tîrziu în preajma plantatului.
In ce priveşte calitatea producţiei, s-au constatat de aselneni numai
d.iferenţe în ceea ce priveşte lnărilnea tuberculilor şi la procentului de
tuberculi ·:comerciabili, care explică sporurile de producţie înregistrate.
CONCLUZII
1. Variaţiile de producţie determinate de lucrările de pregătire a
terenului primăvara, au oscilat Între -25 :şi +:40 q la ha pe terenul
a.rat toamna şi între -62 işi +93 q la ha pe teren nearat. A1ceste amplitudini
lniari de respectiv 65 q sau 34% şi 155 q sau 590/0, demonstrează
'sugestiv influenţa foarte mare şi deci ponderea lucrărilor de pregătire
terenului în tehnologia actuală de cultivare a cartofului.
2. Căile principale pentru reducerea acestei variaţii foarte mari de
producţie, constau în reducerea numărului de lucrări de pregătire a
terenului prilnăvara şi perfecţionarea lor prin alegerea celor mai corespunzătoare
utilaje.
3. Pentru reducerea numărului de lucrări, alături de obligativitatea
arăturii de toamnă în cultura mecanizată a cartofului, a rezultat cea a
acestei arături, precum şi posibilitatea nivelării arăturii încă
toamnă pe soIurile uşoare şi cele mijlocii bine structurate.
4. Factorul care a determinat cel mai mult necesitatea executării
lucrărilor, a fost starea de compaetare a solului: în eondiţiile în care
s-a lucrat, lucrările au devenit necesare la praguri de rezistenţă la
penetrare de peste 2 şi 5 kg/cln 2 la 10 şi 20 efi adîncime, sau respectiv
1,30 g greutate volmnetrică a solului pe adîncimea de 0-20 cm.
5. Utilajele cele mai bune pentru executarea lucrărilor de pregătire
pe solul -arat toamna au rezultata fi : freza, grapa eu colţi oscilanţi,
'cultivatorul şi grapa, alegerea făcîndu-se după natura, umiditatea,
CODlpaetitatea şi gradul de îmburuienare a solului.
6. Pe solul nearat, dacă totuşi se ilnpune cultivarea cartofului,
lnodalitate de pregătire a unui pat germinativ eorespunzător,
lucrarea cu freza sau o arătură superficială, ce se execută foarte
tilnpuriu la desprimăvărare.