anale 5.pdf

AL. POLIZU şi colab., Reziduri de erbicide în tuberculi de, cartof.
Q,EZIDUURI DE ERBICIDE ÎN TUBERCULI DE CARTOF
, ',An:... POLIZU,AURELIAOAIRAIMETE, DOMNICA lRUGHINIŞ,
H. BREDT şi M!ARGJAiRE.TA jBAJLTA'C
lip !\':on1diţii'le din ţaraâ10;cvskă, triaz',nele 'Şi uronii au dat bune
rezultate [n ce: pri,yeş-re cOimbart~rea '):mruienilor. Cercetările is~au
e:Eectuat ,pe soiurHe UrgenJta, Bintje, Măgura, Coilin,a, Desiree,
Om şi Ostara,experien~a fiind 'ampla,sată pe un sol humicolS'ei,m~'gleÎtC:,
luto~a['lg!Î10ls,.neutnu, ,l;Jogat [n humuB. S-a administrat
PatOl'ian 500f0, Gesag,arld500f0, 'Semeron 25010, Gesapax 50%, Aresin
5QOfo şi AfaiJ.on 500f0, tOlate !produsele fiind sub formă de pulbere
uimelctaibnă" în doze de 1,5; '2,5; '3,0 şi 7,5 kg/ha 15.80. Înfun'ctie
'cie ',strUlctura ~rlbk~delor,. reZIduurile constatlate ,în recoltă s[nt
diie["Î!te,' {!netabrom1lIronul (0,012'-0,08' ppm) şi prometrinul(O,01­
0,0'8 iPlpm) acumu:liînrdu-se în mai mare măs,ură, co:rnparatiiv ou
deslrnetriil1!ul (0,0,2-0,02 p!pm) şi ametrinul (0,,02~0,05 ppm). Metabolismul
idif'2renţiat la'l soiurjlor, se reflectă ;şi [n gradul de aiCUmulare
a reziduurilor; lasoiuri:le Bintje !şi Om se la1cu.mll'lează
CU precădere metabI'Om:urODilJ,l (0,07~0,08 ppm), !pe :cînd la Urgenta
şi Colina - 'prometrinul (0,07-0,08 pJPm) şi ametrinul
(0,05 ppm). Se ,remarcă [n toate cazurile, rO diferenţă de acumulare
a reziduurilor proporţională cu cantitatea de ;produs administrată
la, ha. iErbicildele ,ureioe pe bază de monolinuron 'şi linuron
afeC'tează recolta cu reziduuri mai mici pe 0,5 'P'pm. Efeduîndu-se
trata1menteîn 'cultură, se remarcă diferenţe ale conţinut:uJui de
reziduuri :în I'ecoltă [n funlcţie Ide momentul erbiddării; reziduuri
de rprometrin de 0,02'-0,07 ppm dnderbicidarea s-a făcut
la apariţia colţnor $i 0,04-0,09 Plpm în cazul aplicăifii erb~ddelor
cînrd plantele a,yeau 7 frunze.
Pentru combaterea pe cale ehhnică a buruienilor din culturile de
cartof, se obţin rezultate bune, folosin'd erbicidele din elasa triazinelor
şi substituenţilor ureii.
M o n t g o nl e r y şi F r e e d (1961), S h i ln a.m b u k u r o şi
Lin IC k (1967), Ma j u m ci R r şi M 11 Il e r (1969) şi alţii, arată
că acesteerbicide aclministrateîn sol s;înt absorbite de plante, translocaţia
şi localizarea În diferitele organe fiin!d lnai mult sau mai puţin În funcţie
de specie şi structura substanţei active.
E cunoscut faptul că la nivelul solului compuşii triazinici şi ureici
sînt 'Supuşi degradării, uronii fiind mai labili dedt triazinele. G e i s s­
b 11 h 1 e r şi colab., (1963) şi Ma j u m dar şi K o ,e k (1968) constată că
în perioada de recoltare, salu] (:onţine numai 5-200/ 0 din compusul ureic