anale 5.pdf

148 W. COPONY şi M. TOFAN, Metoda suprafeţelor de răspun~.
Tabelul 8
Dozele minime limită de azot, fosfor şi potasiu necesare
pentru izoproducţiile de 575,658 şi 740 g tuber
cuIi/vas
575 658 740
N
PO
K 0*)
mg substanţă activă!lOO g sol
1,75 4,80 9,56
016
O 5 10
*) În cazul dozelor de K 2 0 nu s-au calculat valorile
intermediare între 0,5 şi 10 mg K 2 0
Dozele lninime liInită de N, P şi K fără care o anumită izoproducţie
nu poate fi realizată, crestc ICU creşterea nivelului de producţie (tabelul 8).
Pentru elementele fosfor şi potasiu există desigur zone lilnită care
depind de combinaţia P şi K, aceste dou2t elemente putîn/du-se substitui
reciproc foarte bine şi aproape la echivalenţă.
DISCIlJŢH
Folosirea suprafeţelor de răspuns la interpretarea rezultatelor experimentale,
pentru care s-au oalculat funcţii matemaltice, reprezinrtă o
lnetodă foarte efkace şi sugestivă de urmă'rirea evoluţiei fenomenelor
descrise prin funcţie. O suprafaţă de răspuns permite să se unnărească
.curbele de producţie pentru un element pe toate nivelele ale altui element
(ex: curbele de producţie ale fosforului pe oricare nivel de aZDt
respectiv, curbele de producţie ale azotului pe orkare nivel de fosfor).
In felul acesta influenţa N P asupra producţiei este reprezentată într-un
singur grafic şi permite obţinerea soluţiilor optime pentru aceste două
elemente. In figurile prezentate sînt rnar,cate prin linii groase pe suprafaţa
de răspuns producţiile maxime realizabile 'cu un anumit îngrăşămînt,
pe nivelul optim al celuilalt. Dozele corespunzătoare soluţiilor optime
sînt indkate şi ele prin linii groase în suprafaţa de bază.
Funcţia de produicţie calculată pentru trei variabile permite trasarea
unui nurnăr foarte mare de suprafeţe de răspuns. In planul de
bază există întotdeauna 2 variabile, suprafeţele icakulîndu-se pentru un
anumit nivel constant al celei de a treia variabile. Cele 6 figuri din
prezenta lucrare ne dau totuşi o im.agine destul de genenală a evoluţiei
producţiei sub influenţa ,celor trei îngrăşăminte. Variantele optime
(N P K) se înşiruie clar de-a lungul liniilor groase.
Din aceste suprafeţe rezultă că acelaşi nivel de producţie are mai
multe soluţii de realizare (variante de îngrăşare). Aceste suprafeţe de
răspuns ne mai indică domeniile în care îngrăşămintele încep să aIbă