anale 5.pdf

144 W. COPONY şi M. TOFAN. Metoda suprafeţelor de răspuns.
din tabelul 7, a cîte 0,21 g tuberculi pentru 1 rog P 2 0 5 şi respectiva
cîte 0,33 g tub/N"as pentru 1 mg K 2 0. De exemplu: în cazul folosirii
numai a azotulu~ se obţin 14,1 g tub pentru 1 Ing azot care se adaugă
în mod supliInentar la o îngrăşare iniţială de 5 mg N (N 5 ) ; dacă acest
Ing de azot se adaugă
pe un n'ivel de N5P5KS atunci sporul va fi de
16,9 g tub/Vla'S; această valoare se obţine prin introducerea valorilor de
NtiP5KS în prilna rel,aţie din tabel după cum ur,mează: - 1,924 X 5 +
+ 0,215 X 5 + 0,330 X 5 + 25,741 = 16,9 g tub/vas. Se vede deci
că producţia margiiDJală pentru un îngrăşă'mînt depinde pe lîngă doza
folosită şi de ,combinaţia de îngrăşăminte apUcate. Cu cele trei formu1e
se poate cakula pentru orice combinaţie de îngrăşămînt producţia marginală
care se realizează pentru fiecare element în parte. Astfel doza
raţională maximă dislcutată mai sus de 13,3 mg N s.au 10,2 mg P 2
0[)
sau 9,1 mg K 2 0, variabilă pentru cazul cînid se foloseşte numai un
singur element la îngrăşare, se deplasează pentru cazul folosirii combinate
a ,celor trei elemente la 17,6 mg N, 14,6 mg P 2 0 5 şi 14,6 Ing
K 2 0. Cu această conlbinaţie se poate realiza producţia maxi!lnă de 801 g
tub/vas (producţie calculată).
Menţionă,m faptul că pentru cazul interpretării experienţelor de
cimp producţia maximă realizată din punct de vedere tehnk nu corespundecu
producţia optimă din pun!cit de veder1e, economic, deoarece
ultimele doze de îngrăşăminte folosite aduc pe unitatea de substanţă
activă un spor foarte mic, neeconomic în comparaţie cu preţul îngrăşămintelor.
Izoproducţiile. Din practica îndelungată a experimentăriicu
îngrăşăminte
se cunoaşte faptul că aceeaşi producţie se poate realiza cu .mai
multe combinaţii de îngrăşăn1inte. Acest fapt se apUcă prin posibilitatea
substituirii redproce a acţiunii îngrăşămintelor - în anumite limite de
sigur - pentru realizarea unui anumit nivel de producţie. Studiile efectuate
de Mit s,c h e r 1i c h, S P i e 1'm a n, C ou u b, Do u g 1a s (citaţi
după H ea d y şi colab., 1965) despre funcţiile matematice privinld producţia
agrkolă, fundamentează problema şi pe ,cale ,matematică.
Funcţia matematică de tipul unui polinOIn pătratic cakulată pentru
această experienţă, oferă posibilitatea de a ,calcula ecuaţiile izoproducţiilor
oa['le se obţin prin găsilrea ['ădăcinilor pentru cele 3 variabile N, P, K,
care satisfl8'c polinomul. Cu ajutorul acestor ecuaţii a izoproducţiilor,
se pot găsi toate combinaţiile posibile de N, P, K cu care o anumită producţie
poate fi realizată. A~este producţii, pentru care există deci mai
Inulte posibilităţi de realizare practică prin aplicarea combinată de NPK
se numesc i,zoproducţii.
gcuaţia pentru găsirea dozelor de azot necesare care trebuiesc aplicate
cu anumite combinaţii P K în vederea realizării unui anumit nivel
de producţie pentru cazul experienţei de faţă este:
N = 25,74 +0,22P +0,33K ± Y(25,74 + 0,21P + 0,33K)2 - 3,85 (g/vas 14,59P
1,92
13,98 K + 0,71 p2 + 0,76 K2 - 0,18 K - 365,65)_ •
1,92