anale 5.pdf

136 W. COPONY şi M. TOFAN, Metoda suprafeţelor de răspuns.
stantei din ecuaţie (365) aceasta reprezentînd producţia de tuber,culi fără
adluinistrare de îngrăşăminte(tabelul 3).
J:n figurile 1, 2, 3, 4, sînt redate suprafeţele de răspuns în planul
N-P pentru nivelele K 2 0 de O; 5; 10 şi 15 mgl100 g sol Din aceste
suprafeţe rezu'ltă Ică efidenţa azo'tului a fost de 1,8 pînă la 2,4 ori mai.
~~~r..-..,.o~:.;/J
~~~H~,J .,J.
~f-JII&-~'-rf'
, ()t~
1"t:i1""-;:;~'-7~Yltu..:~'f--..d~ ~ \'1-
~~
ltq~~ţ:.~~~c6~'
~.f1~('; 'tI N ~ 7 6" .. , ..
"""",....I~~)
~I\)
'CI
mrg /fI/ow,.-
Fig. 1 Planul NP ;ni velul de potasiu o mg K 0/100 g sol
NP pattern; K O level O mg/loa g soi!.
mare decît cea a fosforului în intervalul dozelor folosite (1-15 Ing
s.a./100 g sol). De exemplu: pe nivelul K = O, sporul de producţie a
crescut cu doza de fosfor pînă la 74 g tub/vas; sporul s-a realizat cu
11 mg PiOs. Dozele mai luari de fosfor au scăzut producţia. Cu creşterea
dozei de N, cantitatea de fosfor dată fiind 0, s-a realizat sporul
InaxilTI de 172 g cu 13 mg N ; dozele luai mari de N au scăzut de asemenea
producţia. In aceste ,condiţii efidenţa azotului a fost deci de
ori mai mare în comparaţie cu cea a fosfofului. Pe nivelul Ks, K IO şi
K 15 la 'COlTIpararea producţiilor maxhTIe în aceleaşi condiţiuni, eficienţa
azotului a fost de 1,8 ori mai mare ca aceea a fosforului.
Aplkarea c01TIbinată a azotului cu fosforul a sporit considerabil
producţia în comparaţie cu aplicarea singulară a ,celor două îngrăşăminţe.
In tabelul 4 sînt cuprinse sporurile luaxime care s-au realizat cu dozele
NP indkate în tabel pe cele 4 nivele de potasiu din experienţă.
Efectul de interacţiune azot-fosfor se 111anifestă la această experienţă
prin mărirea sau n1kşorarea eficienţei celor două îngră.şăminte