anale 5.pdf

132
W. COPONY şi M. TOFAN, Metoda suprafeţelor de răspuns.
IiNTERPRETAREA UNEI EXPERIENŢE·CUîNGRĂŞĂMINTE
LA CARTOF !PRIN METODA SUPRAFEŢELORDE RĂSPUNS
W. COPONY şi M. TOFAN
Pentru o experienţă cu 64 variante de ,îngrăşare 4NX4P X 4K
s-a cakulat o funcţie de producţie pentru 'trei falCtori !CIU 9 termeni.
Pentru această funcţie s-au tmsat suprafeţele de răspuns
triidimensiona,le privin!d sporul de Iproducţie funcţie de cîte două
îngr,ăşămiulte pe anumi,te nivele constante ale 'celui de al ,treilea,
precum şi combinaţiile N P K pentru trei izopro:ducţU după ecuaţiile
izoproducţiHor deduse din funcţia de producţie. Din aceste
reprezentări graf'ce se pot deduce: eombinlaţiile NP, NK şi PK
cele mai eficace cu care tSoe Telalizează sportUl max iim de producţie,
efectul de intera'cţiUlneîntreîngrăşăminte fiind qptim; toa,te COffiwnaiţiiiLe
N PiK posiibiJe în zona de su:bSitituiJre Icomplimenta..ră a
elementelor pentru orice nivel de producţie realizabil; dozele
minime necesare (dozele limită) fără car,e un lanumit nivel de
producţie nu poate fi realizat; sporul de producţie suplimentar
!I'ealizat pentru unitatea de ,substanţă adiv'ă a unui îngrăIŞămînt
în orke combinaţie cu alte [n~,răşăminte.
Introducerea metodei analizei variaţiei în cencetările agricole a
constituit un pas înainte în îmbunătăţirea informaţiei pentru agricultură.
Dar metoda analizei variaţiei reuşeşte să dea doar un răspuns calitativ.
Ca urmare a crizei acute de timp se pune problem,a de a pune la îndemîna
fermierului nu nişte recomandări generale ci re'comandări concrete
sau chiar soluţiile cele mai adecvate condiţiilor existente din unitatea
lui. Pentru aceasta a apărut necesitatea interpretării cauzale a rezultatelor,
a interacţiunii factorilor urmăriţi, deci necesitatea introducerii
altor metode de cercetare şi de interpretare a rezultatelor obţinute. Una
din aceste metode considerată în prezent ca eficace, o reprezintă metoda
funcţiilor de producţie. Despre această metodă şi aplicaţiile ei au comunicat
S c h m e t t e r r e r (1965), H e a d y şi colab. (1965), Se h i l­
le r (1965), Fer [" ari (1965), C o P o rn y şi !colab. (1969) Gî 1e ă şi
colab. (1970), B eri n d e i şicolab. (1972). Această metodă se aplică cu
deosebită eficacitate în cercetările cu privire la folosirea raţională a îngrăşămintelor.
Modul de interpretare cauzal reuşeşte să explice înainte de toate,
efectele de interacţiune dintre îngrăşăminte, fapt care în prezent repre-