anale 5.pdf

122 LUCR. (ST.,I.C.C.S., CARTOFUL,· 1975ţ"'VOL~ V.
Şi în agricultură, ar trebui să tindem spre stabilirea unor astfel
de "ecuaţii de stare" a unei plante de exemplu unde prin simulări
executate cu ajutorul unui model care descrie cantitativ comportarea
plantei, să putem afla evoluţia ei în odce condiţie ecologică şi sub
influenţa oricărui con1plex de factori agrotehnici. Spre deosebire de
fizică sau de chin1ie însă, unde o ecuaţie de stare a unui sisten1 poaie
fi stabilită prin experimentare într-un laborator bine utilat, care poate
fi situat în orice colţ al lumii, în agronomie, stabilirea "ecuaţiei de
stare"> necesită "un laborator", care este cu atît nlai valoros, cu cit
cuprinde un areal mai mare deoarece numai în felul acesta avem.posibilitatea
de a stabili relaţii valabile pentru limite cît mai largi şi A
con_
stelaţii cît mai variate a factorilor care intervin.
Principiul care stă la baza recomandărilor din lucrarea de faţă
este acela al substituirilor reciproce a îngrăşămintelar în acţiunile lor
CH factori de vegetaţie (nu ca factori fiziologici). Acest principiu se
cunoaşte de mult: Ha e d y şi calab. (1961), BeI' ind ei (1972), Gî lc ă
(1970) i-a denumit factori care se pot substitui. Acest principiu spune
că erfe'ctul unui îngrăşămînt asupra producţiei sau unui indice decalitate
poate fi substitui't în anumite limite de efeotul altui îngrăşălnînt.
Limitele depind de condiţiile ecologke, de nivelul producţiei şi de numărul
restrkţiilor introduse pentru calitate, stare fitosanitară, etc. A'ceastă
substituire nU trebuie înţeleasă ca un efect fiziologic, deoarece se ştie
că pentru o dezrvoltare norimală, planta are nevoie de toate macro şi
mic'fo-elementele cunoscuibe în fizi'ologie în anumite rapoarte şi cantităţi.
Substituirea unui îngrăşămînt prin altul trebuie înţeleasă ca un efeet
al îngrăşăm,întului asupra solului, unde prin prezenţa sau creşterea dozei
unui m,acroelemenrt aplioat, altul din sol poate fi mobilizat sau inhibat,
astfel îndt planta prin aplicarea dozelor crescînde de azot de exemplu.
poarte gă\si în sol şi doze mărite de fosfor şi eventual mieşorate de
potasiu.
Tot din fiziologie se ştIe însă că la o ofertă mai bogată a unui
element în sol, alcesta se acumulează în proporţie mai mare în plantă
şi poate influenţa sintetizarea mai abundentă a unor substanţe în dauna
altora.
'În agrotehnilcă se cunoaşte de mult faptul că la experienţele cu
îngrălşăminte se poate rea'liza aceeaşi producţie cu un număr mai mare
de variante de îngrăşare. Lucrările din literatura de spedalitate din
ţară şi străină demonstrează cu prisosinţ.ă aceste aspe!cte. Ceea ce se
cunoaşte însă poate mai puţin este faptul ,că acee,aşi producţie realizată
cu diferite variante de îngrăşare prezintă indici ealitativi diferiţi, (raportul
dintre cartofi mari şi mici, dintre proteină şi amidon sau pretabilitate
diferită pentru prelucrări industriale, etrc.). Studierea acestor aspeote şi
posibHitatea prevederii lor necesară practidi agricole constituie scopul
acestei lucrări.
Valoarea deosebită pe care le oferă asemenea sisteme multidimensionale
constă în includerea unui material informaţional foarte vas.t şi
bogat atît din punct de vedere cantitativ (foarte multe date) cît şi din
punct de vedere calitativ (relaţiile, împletirile şi dependenţele reciproce