anale 5.pdf

110
LUCR.( ST., l.C.C.S.; CARTOFUL,1975,VOL. V.
chimice şi organke, calciul din soJ şi deficitul de saturaţie T-5 al,
solului.
3.2. Proporţia de tuberculi mari (tabelul 11). Intre limite largi de
16 şi 800/0' această însuşire a fost explkată în proporţie de 72,950/0. Prin~
cipalii factori cauzali au fost: desimea de cuiburi (b = -1,03), mărimea
tuberculului plantat mai mică (b = -1,24), numărul de tulpini la cuib
(b..:..- -4,73), data plemtării tiimpurie (b = -0,58), dur;ata feno:fazei înflorit-maturirtate
şi răsărit-înflorit (b = 0,94, respectiv -0,90), gradul de
îmburuienare (b = -0,010/0), gradul de afînare a bilonului la recoltare
(b = -0,260/0), infeeţia cu virusuri (b = -0,420/0), etc.
Tabloul legăturilor principale dintre factori poate fi completat In
fiecare caz valoros folosind metoda diferenţelor dintre coefi:eienţii ~I în
calculul regresiilor multiple cu eliminarea suecesivă a variabilelor. In
tabelul 12 sînt trecUite spre exemplificare două scheme sau ipoteze de
morlele care au r:ezultat pe această oale pentru cei 2 factori c1asaţi pe
primele locuri sub aspe,ctul proporţiei mari de tuberculi: conţinutul de
P 2 0 5 în frunze şi desimea cuiburilor la reeoltare. Pentru verificarea şi
definitivarea prin calcul a acestor ipoteze sau modele orientative, se va
folosi în etapa la III-a de prelucrare a dartelor, metoda coeficientului
"path" (F e r r.a r i, 1964).
3.3. Proporţia de tuberculi mici (tabelul 13). Intre limiitele 11 şi
630/0 tuberculi mki, această însuşire a fost determinată în proporţie de
75-67% , Principalii factori cauzali au fost: adîncimea cuibului
(b = 0,90), aprovizionarea solului cu azot (b = -0,73) conţinutul de humus
(b = -0,19), greutatea volumetrică (b = 5,00), o plantare tîrzie
(b = 0,78), de:silmea de cuiburi (b = 0,25), etc.
4. F a ,c tor i ,c auz ali pe n t r ual t e elefi e n te caT e
in te r e s e a z ă 'c ere e t are a salU p r 'O dure ţ i a, p r ivi n d cu 1­
tura 'cartofului.
4.1. Adîncimea maximă a cuibului de tuberculi la recoltare (tabelul
14). Intr-un sistem cu 31 variabile independente, determinaţia totală pentru
limitele de variaţie 6-19 cm, a fost de 67,37 %. Se poate constata
că .înainte de o serie de factori fizici oaJre contribuie de regulă la mărirea
adîncimii cuibuluicum sînt o conductivitate hidraulică mare a solului,
adîncimeaarăturii şi a solului mare, un bilon m,are la reeoltaJre, .adin­
Cimea de p1antare şi alţii, adîncimea cuibului este dete.I"lllinatămai putelt'nic
biologic. Factorii legaţi dire'ct de planta de cartof, cum sînt o,
plantare timpurie, fenofazele plantat-răsărit şi răsărit-înflorit mai lungi,
desimea mai mare la cuiburilor şi tuberculi de sămînţă mari, despre care
se cunoaşte că favorizează creşterea sistemului I"adiowaJr, au determinat
o adîncime mai mkă a cuibului, deci o ereştere mai redusă a stolonilor.
Adîncimea de plHntare s-a situat pe locul 9 între cei 31 factori analizaţi,
la fiecare mm adîncime în plus, revenind 0,82 mm pentru adîncimea
maximă acuibului.
Numărul de tulpini la cuib şi diametrul mediu al tulpinilor au fost
corelaţi negativ cu adîncimea cuibului, în timp ce conţinutul de calciu
şi de K 2 0 în sol au contribuit la mărirea adîncimE cuibului de tuberculi.