anale 5.pdf

102
LUCR.( ST., I.C.C.S., CARTOFUL, 1975, vqr.,. V.
aprOVIZIOnarea solului cu K 2 0 '(ib- 0,88), indÎiCele pH al solului
(h ~1,88), masa de buruieni înainte de înflorit (ib=-0,0i4) .şi după
[nflorit(b=-O,Ol) şi alţii.
Legătura cauzală dintre aceşti factori poate fi reliefată şi caracterizată
mult mai precis folosind metoda diferenţelo'!' dintre coeficienţii de
regresie standard (B). In cadrul acestui sistem, s-au putut stabili pentru
factorii mai importanţi (desimea cuiburilor la înflorit, conţinutul de
P205 în frunze şi conţinutul de azot proteic în frunze) schemele de legătură
redate în tabelul 5. La eliminarea din calculul regresiei lTIultiple a
factorului desimea cuiburiloir, diferenţele ~~{3' cele mai mari au fost
în ordine 73, 55, 38 şi 28 de unde se poate deduce că factorul desime a
influenţat în principal prin aceşti 4 factori.
La factorii: conţinutul de P 2 0 5 şi respectiv azot proteic în frUnze,
tot în baza diferenţelorl3-~,' maxime găsite după eliminarea acestor
factori din calculul de regresie multiplă, au putut fi iden~ifi!caţi atît factorii
oauzali mai importanţi, dt şi acei factori prin care îşi manifestă
acţiunea negativă conţinutul de azot proteic în frunze. Intensitatea relaţiilor
dată de diferenţeleB-~,' este însă cu totul orienftativă.
1.5. Durata fenofazei răsărit-înflorit (tabelul 6). Această fenofază s-a
dovedit corelată repetat negativ cu nivelul producţiei de tuberculi.
Coeficientul de regresie final a fost b = -0,36 q/ha, pentru limitele
30-47 zile.
Sistemul de 31 fac~ori analizat în acest sens, explkă aproape complet
variaţia fenofazei răsărit-Înflorit (Dt = 92,41 0/ 0), Principalii factori
tehnologici prin oare poate fi dirijată această fenofază, au fost: data
plantării (b= -1,25), mărÎ1nea tuberculilor plantaţi (b=-0,88), calitatea
pregătirii terenului (b = -0,08), îngrăşămintele chimice (b = 0,28); adîncimea
de plantare (b = 1,44), !ingrăşămintele organice (b = 0,80) etc.
Alţi factori în strînsă legătură cu fenofaza răsărit-înfloritmai sînt:
conţinutul de N proteic în frunze (b = 0,80), numărul de tulpini la cuib
(b = -1,39), greutat1ea volumetrkă a solului (b = -16,31), conductivitatea
hidraulică a subsolului (b = -0,04), indicele pH al solului
(b = 2,30) şi alţii.
1.6. Raportul C/N al solului - a rezuHat ca un al,t eielnent impo.ntant
pentru producţia de tube!reuli, în corelaţie negativă, în speCial
în condiţiile climatiee deosebite din anul 1968 (secetă
UlTIed şi răeOlros).
urmată de timp
. .
Tabelul 7 redă analiza cauzalăa v:ari aţiei acestui factor între limitele
2,25 şi 27,2, pe baza a 24 variabile independente.
Interesează în mod special factorii prin care indicele C/N al solului
poate fi redus. Asemerue,a factori sînt: conţinutul de N total al solului
(b = -8,84), îngrăşămintele organice şi chimice aplicate (b =~O,80
-0,012), executarea cît mai timpurie a arătării de bază (b = -0,042),
indioelepH al solului (b = -1,646), combaterea buruienilor (b = 0,009),
afînarea solului (parazitat-ela, b = -0,338) etc.
,Factorii oare măresc valoarea raportului C/N al solului· sînt rezistenţa:
la penetr:are a solului primăvară (b = 0,211), conţinutul de Ca al