Un portret al lui Dumnezeu

dacă în mod liber Se obligă pe El Însuşi prin propria Lui
promisiune.
De vreme ce Dumnezeu este suveran absolut, toţi
cei care au autoritate pe acest Pământ sunt sub
autoritatea Lui. Stăpânii pământeşti sunt doar locotenenţii
Lui, aflaţi la dispoziţia Sa mai mult decât le sunt
lor propriii lor supuşi. Puterile pământeşti nu reprezintă
mai mult decât o muscă neputincioasă între degetele unui
uriaş. De aici reiese, că cei care domnesc ar trebui să
domnească potrivit voii descoperite a lui Dumnezeu,
dând exemplu de supunere pe care să-l poată urma
supuşii lor. Ei ar trebui să imite dreptatea lui Dumnezeu
în toate lucrurile pe care le administrează. Şi noi ar trebui
să le dăm ascultare atunci când se poartă aşa. Cum putem
spune că suntem prietenii lui Dumnezeu atunci când
suntem duşmanii locotenenţilor Lui Cristos Însuşi nu i-a
fost duşman Cezarului.
II. ÎNCREDINŢĂRI.
Însemnătatea stăpânirii lui Dumnezeu ar trebui să
producă mare frică şi groază în toţi cei care se răzvrătesc
împotriva ei. Aceasta a fost intrarea pentru toate celelalte
păcate. Pomul interzis nu era inferior oricărui alt pom din
grădină, însă a devenit testul ascultării omului. Adam a
mâncat din el într-un mod sfidător. Întrebarea lui
Dumnezeu către el arată autoritatea Lui care a fost dată la
o parte: „Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi
poruncisem să nu mănânci” (Gen. 3:11).
&275