Un portret al lui Dumnezeu

Să aplicăm acum în inimile noastre atributul
aceasta extraordinar.
I. INSTRUCŢIUNI.
Suveranitatea lui Dumnezeu este foarte
dispreţuită de către omul natural. Omul preferă mai
degrabă să fie rob păcatului decât robul lui Dumnezeu.
Aceasta este marea ceartă dintre Dumnezeu şi om: cine
va fi şeful Dacă ar fi fost lăsată în seama omului,
Dumnezeu n-ar domni nici măcar într-un sat din întreaga
lume. Omul păcătos nu poate suporta nici măcar una din
legile autoritative ale lui Dumnezeu. „Ai dispreţuit
sfaturile mele” (Prov. 1:25). A desconsidera suveranitatea
lui Dumnezeu înseamnă a distruge divinitatea Lui, pentru
că El nu poate fi Dumnezeu fără autoritatea Lui.
La modul general, orice păcat este o dispreţuire a
stăpânirii lui Dumnezeu. Orice păcat sfidează legile Lui,
aşadar autoritatea din spatele lor. „Omul firesc… nu se
supune legii lui Dumnezeu” (Rom. 8:7). Am pus voia
noastră mai presus de voia Lui. După cum Satan, la
început, a vrut să iasă de sub stăpânirea lui Dumnezeu şi
să fie egal cu El, l-a ispitit şi pe om cu acelaşi gând: „Veţi
fi ca Dumnezeu” (Gen. 3:5). Renegarea stăpânirii lui
Dumnezeu este limbajul universal al omului: „Să le
rupem legăturile, şi să ne eliberăm de lanţurile lor” (Ps.
2:3). Fiecare om spune în felul lui „Nu-mi pasă ce a spus
Dumnezeu, sunt hotărât să-mi trăiesc viaţa cum vreau
eu”. Chiar şi oameni religioşi uzurpă autoritatea lui
&270