Un portret al lui Dumnezeu

Cristos pentru lucrarea de răscumpărare. El este Fiu prin
natura Lui, însă este Mijlocitor prin voia divină. El este
numit „Apostol” (Evr. 3:1), adică, un mesager trimis de
Dumnezeu. El a spus Tatălui: „Vin să fac voia Ta,
Dumnezeule” (Evr. 10:7). După cum Dumnezeu a avut
libertatea de a crea sau de a nu crea, tot aşa a avut
libertatea de a răscumpăra sau de a nu răscumpăra. A fost
un act al suveranităţii Lui de a transfera păcatul asupra lui
Cristos. Doar stăpânitorul suprem al unui ţinut poate
muta sentinţa unei pedepse. Tot aşa, Dumnezeu a adunat
datoriile noastre şi le-a pus în contul lui Cristos, făcându-
L pe El responsabil ca Girant al nostru. Dacă Fiul Şi-ar fi
asumat pur şi simplu întruparea şi ar fi murit, moartea Lui
ar fi fost una fizică şi temporală. Însă Dumnezeu L-a
făcut pe El, Cel care nu cunoştea niciun păcat, să fie
păcat pentru noi (II Cor. 5:21). Dumnezeu L-a izbăvit şi
L-a înălţat (Rom. 3:25; 8:32). De aceea, moartea Lui a
fost suficientă ca să răscumpere pe cei în locul cărora a
suferit. Păcatul nostru imputat Lui, şi neprihănirea Lui
nouă este un act de pură suveranitate. În economia
răscumpărării, Dumnezeu i-a poruncit lui Cristos să fie
Răscumpărătorul; a fost o chestiune de ascultare. Cristos
spune: „Legea Ta este scrisă în inima mea” (Ps. 40:7).
Mai mult, Dumnezeu, în mod suveran, L-a înălţat
pe Cristos după moartea Lui. Dumnezeu I-a dat întreaga
autoritate; L-a făcut să fie cap peste toate lucrurile adunării;
I-a dat un Nume care este mai presus de orice nume;
I-a încredinţat Lui toată judecata (Mat. 28:28; Ef. 1:22;
Fil. 2:9; Io. 5:22). Astfel, Dumnezeu este suveran peste
tot ceea ce a făcut Cristos ca preot sau ce va face ca rege.
&269