Un portret al lui Dumnezeu

declară stăpânirea Lui: a fost scrisă în piatră cu degetul
Lui, însoţită de prezenţa îngerilor. De asemenea,
Dumnezeu acţionează suveran în obligaţiile Legii Lui,
care ajung până la conştiinţa omului. Nicio altă persoană
în afară de Dumnezeu nu poate lega conştiinţa umană; şi
odată legată, ea nu poate fi dezlegată de niciun om.
Ca suveran Legiuitor, Dumnezeu poate îndepărta
legea tot aşa de liber cum a dat-o. Nu vorbim aici despre
legea Lui morală, a cărei îndepărtare ar însemna negarea
neprihănirii şi bunătăţii lui Dumnezeu. Dar cu privire la
alte legi voia Lui este mai destinsă. Spre exemplu, El a
inversat legile naturii atunci când a despărţit Marea
Roşie. El a revocat legile ceremoniale, pe care le-a dat lui
Israel, atunci când a sosit Cel pe care Îl prevesteau aceste
legi. Putem vorbi chiar despre anularea legământului
faptelor şi legiferarea legământului harului, fără de care
nimeni din rasa lui Adam nu ar fi binecuvântat. De vreme
ce toate sufletele Îi aparţin, El poate lua o viaţă când şi în
felul în care doreşte. Dacă l-ar fi omorât Avraam pe Isaac
aşa, de capul lui, ar fi fost o crimă, dar Dumnezeu în mod
suveran l-a desemnat pe Avraam ca executor şi, din
pricina aceasta, el nu a ezitat să asculte de poruncă.
Ca Legiuitor suveran, Dumnezeu îi pedepseşte
potrivit voii Lui pe cei ce calcă legea. Acesta este dreptul
Lui ca Judecător. Dacă El nu i-ar pedepsi pe cei ce fac
răul, faptul că a dat legea şi-ar pierde întreaga semnificaţie.
Suveranitatea nu este suţinută fără dreptate.
„Domnul este cunoscut prin judecăţile Lui” (Ps. 9:16).
Atunci când se pare că şi-a pierdut stăpânirea, El o
recuperează prin pedeapsă. Astfel, El i-a pedepsit pe
&260